Extrema Stanga in Romania si Europa

Extrema stângă este denumirea dată mișcărilor politice radicale, care au caracter de stanga.

Filozoful și istoricul italian Norberto Bobbio (1909 – 2004) considera că la extrema stângă se află mișcările egalitare și autoritare, al căror exemplu istoric cel mai important este iacobinismul, devenit o categorie abstractă, folosită ca atare în definirea celor mai variate perioade și situații istorice.

La extrema stângă pot fi încadrate următoarele mișcări politice: comunismul și anarhismul communist.

In masura in care au fost interzise ideologii politice cu sanctiunea inchisorii au fost legalizate partide politice cu program socialist, anume Partidul Ecologist Socialist Roman. Desi nu are nicio putere nu putem sa nu observam cat de permisiv este sistemul judiciar care permite promovarea ideologiei socialiste, pe langa P.E.R.S. existand si Partidul Socialist Roman , asta neavand in vedere grupuletele extremiste de stanga aparute in Cluj Napoca, Bucuresti, Craiova. In prezent extremistii de stanga se auto-denumesc „antifa”, in perioada 2007-2010 fiind foarte activi. In prezent, „feministele’ de la Asociatia Front militeaza incercand sa imite miscarea radicala FEMEN, dar dand in penibil.

Pentru a evita incidentele neplacute ale anarhistilor  din Grecia, trebuie sa monitorizam cu atentie aceste organizatii, prezentand factiunile de extrema-stanga din Europa dupa care se inspira”: Brigazile Rosii, Banda Baader, nihilistii rusi.

Brigazile Rosii

300px-flag_of_the_brigate_rosse-svg

Brigăzile Roşii sunt o organizaţie teroristă de extremă stângă, care a activat în Italia începând cu 1970.

Fondată de exponenţi ai mişcării studenţeşti din Tretino, de foşti militanţi comunişti şi de conducători ai nucleelor extremiste din fabrici, organizaţia a fost influenţată de grupul german Baader-Meinhof. Primele acţiuni au lovit prin atentate şi sabotaje fabricile din Milano. Activitatea Brigăzilor Roşii s-a orientat spre jefuirea băncilor pentru autofinanţare şi spre răpirea persoanelor cu funcţii de conducere din industrie şi a judecătorilor. În 1976, când unul dintre şefii organizaţiei este arestat, atentatele revendicate de Brigăzile Roşii, s-au înmulţit. Cea mai celebră răpire, care a ţinut prima pagină în întreaga lume, a fost cea a lui Aldo Morro, care câteva luni mai târziu, în 1978, a fost ucis. Brigăzile Roşii au început să lovească până la începutul anilor ’80, când au început să dispară, urmare a colaborării cu justiţia a numeroşi membrii ai grupării. În această fază a activităţii lor, Brigăzile Roşii au suferit schimbări interne, odată cu afirmarea superiorităţii aripii militariste. În ciudat altor atentate de la sfârşitul anilor ’80, îndreptate împotriva unor intelectuali, militari şi oameni politici, din ce în ce mai izolate pe plan politic, au mers spre dispariţie.

Brigazile Rosii a fost o rezultantă directă a protestelor studenţeşti din anul 1969, fiind o componentă remarcabilă a vieţii politice italiene din ani şaptezeci şi optzeci. În 1984 s-a separat în două facţiuni: Partidul Comunist Combatant ( Brigazile Rosii – Partidul Comunist Combatant) şi Uniunea Comuniştilor Combatanţi ( Brigazile Rosii – Uniunea Comunistilor Combatanti). Tot din această perioadă se observă şi primele semne de declin ale organizaţiei. Pe lângă scindare de care am amintit, profunda criză ideologică, eşecul multor operaţiuni teroriste şi arestarea majorităţii liderilor au dus la pulverizarea coeziunii interne a brigadierilor. Strategia terorii, aplicată nediferenţiat, a dus la izolarea mişcării de bazele sale de clasă şi la o întoarcere, cu 180 de grade, a suportului opiniei publice. Modificarea codului penal italian, din 1981, a încurajat pocăirea multor terorişti-şi mafioţi, pe de altă parte-şi eficientizarea acţiunilor poliţiei şi carabinierilor. Acest lucru a pus în faţa Brigăzilor Roşii şi a altor grupări extremiste similare, un nou inamic-forţele de securitate-fiind obligate, pentru a supravieţui, să lupte contra acestora şi să abandoneze, temporar, lupta pentru atingerea ţelurilor politice iniţiale. Problemele erau atât de grave încât, în aprilie 1984, patru lideri ai organizaţiei au scris, din închisoare, o scrisoare deschisă adresată membrilor aflaţi încă în libertate, în care, printre altele au făcut şi un apel de încetare a luptei armate, pe motiv că nu mai există: „condiţiile internaţionale care să permită continuarea confruntării armate”.

Dintre grupările europene ale extremei-stângii, din anii şaptezeci şi optzeci, Brigăzile Rosii au avut cea mai consistentă şi mai solidă ideologie, considerându-se apărătorii şi propovăduitorii celei mai curate şi pure versiuni de marxism-lenism.

Banda Baader-Meinhof cu denumirea de Fractiunea Armata Rosie

raf

Rote Armee Fraktion (abreviat RAF) sau Grupul Baader-Meinhof a fost o organizație teroristă de extremă stângă din Germania de Vest, care a fost condusă la început de Andreas Baader, Gudrun Ensslin, Ulrike Meinhof și Horst Mahler.

In continuare puteti vedea un documentar realizat de catre televiziunea BBC

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s