Octavian Goga: N Iorga propagandistul

nicolae-iorga-700x357

Nicolae Iorga Propagandistul

 

Sunt dintre aceia cari n’au crezut niciodată, o clipă măcar, că
barba dlui N. Iorga poate fi o marfă de export…
Bătăiosul dramaturg’şi om politic mi-a apărut totdeauna ca o disonanţă stridentă pentru ritmul intelectual al vremii. Aici în ţară, încadrat în evoluţia noastră de gândire, neastâmpăratul eclectic se înfăţişa ca un întârziat ca o manifestare postumă a începuturilor de civilizaţie occidentală pe pământul românesc. Din tinereţe, d. Iorga a ‘descins pe arepă cu o armură ruginită. Făcând incursiuni în mai multe domenii, scriirld poezii, icritici, istorie, dramă,: politică, sociologie -etc, dsa relua firul lui G. Asaki sau Heliade, fără nici o potriveală’ cu exigenţele epocii. Lumea a rămas mai întâi Uluită de-asa furioasă revărsare de cerneală, şi astfel -Va creiat reputaţia literară a prodigiosului poligraf. Spiritele de elită însl au stat liniştite în faţa enormei cantităţi de hârtie şi au fixat dela început diletantismul profesorului cu aiere de apostol.’Strălucitorul Caragiale, cu verva lui diabolică de crud analist, ne-a aruncat de-acum douăzeci de ani verdictul lapidar: „Sa văd cum poate să îndrepte ţara un om care creşte strâmb*.

Să nu credeţi, că în implacabila sentinţă era o aluzie la silueta fizică a conferenţiarului dela Văleni. Nu, Caragiale nu avea nevoie de asemenea diatribe. Autorul Momentelor, în acest dicton simbolic comprima o definiţie pentru desfăşurarea intelectuală a dlui Iorga. Pe seama Iui, în adevăr, d. Iorga creştea strâmb. Finul cizelator, fanaticul onestităţii
de atelier, omul echilibrului şi-al proporţiilor, I. L Caragiale nu putea înregistra altă impresie pe urma cunoscutelor divagaţii nesăbuite. A avut perfectă dreptate, proorocia lui a prins. Dacă ar fi şi astăzi între noi, şi ochii fosforescenţi ai maestrului s’ar abate ca un fulger trecător pe-o pagină semnată de directorul „Neamului Românesc”, sunt sigur
că şi-ar repeta declaraţia iniţială, augmentând-o cu o altă alocuţie favorită, pe care zâmbind mi-o afişa la dese ocaz i : ,Lăsaţi-mă ca activitatea lai N. Iorga. Ea ştiu unul şi mai activ. Aşai şi zicea: Iliuţă Activu… Era la Mărcuţa”..
E firesc, deci, că povăţuit de aceste aprecieri şi văzând un anachronism în personalitatea ilustrului grafoman, nu mi-am închipuit niciodată că dincolo de hotare, pentru menajarea legăturilor cu streinătatea, un astfel de emisar s’ar fi putut utiliza. In apus, unde cultul cuvântului si respectul adevărului primează, d. Iorga nu e un oaspe binevenit. Cercurile ştiinţifice primesc cu răceală improvizaţiile oricărui  diletant grandilocvent, cercurile artistice resping verbul deslânat al unor exhibiţii banale. Ar fi mai rămas acţiunea de propagandă politică, pe care-ar fi putut s’o ducă printr’o muncă chibzuită, înfiripând
relaţii dela om la om şi dând din când în când publicului strein informaţii obiective asupra stărilor din ţară. Dar şi pentru această operă s’ar fi cerut un om normal, nu o. Iorga. Dsa, văzând împrejurările de-acasă prin prizma strâmbă a interesului de partid şi a vanităţii sale, era predestinat să spue enormităţi. De-aceia şi subt acest raport d. Iorga mi se părea indezirabil dincolo de vama Curtici. Cu toate aceste, dsa a fost şi-a rămas on voiajor permanent al Simplonului, pe cheltuiala statului bineînţeles. Politicianismul frivol dela noi refuza să urmărească acolo în depărtări pe celebrul savant. Bucuros că scapă de el aici îl trimitea pefite frontieră, răscumpărându-i lipsa din ţară cu mari beneficii de fonduri şi de valută. Evident, era o mare’ greşală, fiindcă nu-şi dădea seama, că în multe situaţi agitaţia
domnului care creşte strâmb poate fi mai primejdioasă în streinătate  decât la Bucureşti.
Astăzi d. Iorga se găseşte din nou în călătorie. Tot în vechiul ipostaz de stipendiat al mat multor ministere. Vorbeşte la Paris, la Bordeaux, la Copenhaga. Dela teoriile de bizantinologie până la problema guvernării sale de mâine, debitează de toate. Politiceşte însă e mai tulbure ca ori-când. într’o tună de zile a izbutit să plaseze  atâtea zăpăceli, că trebuie atrasă atenţia asupra lut. Fără a mai stărui de astădatâ asupra seriozităţii cu care se lansează în toate gările ca viitor preşedinte de Consiliu, sau a mai releva delicateţa cu care In diverse interviewuri a atacat chestiunea fostului moştenitor de Tron, d-sa prin conferenţa ţinută deunăzi asupra minorităţilor din România în localul „Dotaţiunil Carnegie” din Paris, a devenit pur şi simplu un duşman deschis al ideii noastre de stat. Lucru straniu, deci, pe banii oficialităţii, neobositul logoman vorbeşte nu numai desminjindu-se pe sine, dar batjocorind principiile fundamentale pe c?re se razi mă ţara nouă.
Nimeni nu se va mai mira, că iredentismul dela noi a trezărit de bucurie după aceste curioase documente de psihoză, pe care le multiplică şi le foloseşte ca arme Împotriva noastră.’
Dar să revenim la conferenţa şi s’o rezumăm, ca să înţeleagă oricine cât de încurcat e astăzi ghemuî din capul dlui Iorga.
Dsa în primele cuvinte din introducerea conferenţei ia o postură neobişnuită: atacă pe cdi cari l-au’ trimis. Dacă ar prezenta numai o divergenţă de opinii faţă cu guvernul ţării lucrul n’ar fi tocmai grav, deşt până azi nu era obiceiul să ne certăm în fată publicului din Paris. Eminentul om politic însă se crede dator să atace guvernul tocmai într’o acţiune de caracter naţional, atunci când la Liga Naţiunilor i e apărau drepturile noastre împotriva unor reclamaţii interesate. Iată ce zice d. Iorga: „Am aci memoriul ministerului de Externe român în chestia învăţământului particular, memoriu adresat Societăţii Naţiunilor. Na l-am citit. Aceia care l-au întocmit cred în ceia-ce spun? Sunt dintre puţinii cari în chestia minorităţilor spun acelaş lucru oriunde, îh ori-ce loc, şi în ori ce limbă. In Camera românească am expus nu de mult în această direcţie idei, cari nu se potrivesc convingerilor celor mai mulţi de-acolo. Acei cari m’au ascultat la Cameră s’au îndoit poate de patriotismul meu, dar am trecut peste aceasta”. Cetiţi, vă rog, cu luare aminte proza bietului deschilibrat, şi trageţi, concluzii. Va să zică ministerul de Externe minte când apără teza românească. Cu alte cuvinte, contele Apponyi are dreptate, fiindcă avocatul lui,  N Iorga, şef de partid din România, îl susţine sus şi tare. Urmăriţi mai departe delicioasa constatare a omuiui de cauciuc : „Spun acelaş lucru oricând şi oriunde” şi reţineţi că el, şampionul umanităţii, a fost „singur în Camera românească”…
Dar să trecem înainte, fiindcă profesorul de istorie pune problema; ce este un stat naţional? lată cum judecă : „Să fie oare un stat naţional acela care are cetăţeni de aceiaş rasă?” Nu, răspunde doctul academician, fiindcă antropologii nu se înţeleg între ei asupra
conceptului rasei. Rasa, zice decid. Iorga, nu poate fi luată drept criteriu pentru caracteristica naţională a unui stat. Mergând mâi departe spre prăpastie şeful declară: -„Nici limba nu este un criteriu”, lată de ce : „Limba dă o iluzie de omogenitate unui stat, dar numai o iluzie*.
In continuare; „E mult mai abil (I) să ai cetăţeni cari au aceleaşi interese cu statul”. Mai departe: „Trebuie să se tindă la o omogenitate de atitudine faţă de stat, nu la o omogenitate de limbă. Elveţia este un stat national. Statui naţional nu este caracterizat prin rasă şi limbă”.
Despicaţi aceste definiţii nâroade şi remarcaţi dela început cum consecventul bărbat îşi necinsteşte barba.
O viaţă întreagă a exaltat tineretul pe idealul de rasă şi de limbă, pentru ca acum de dragul unul succes efemer în străinătate să ne spuie că nu sunt criterii de naţionalitate. La 1605, o ştim c a toţii, în piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti, după învăţătura M, apărând prerogativele limbei, s’a vărsat sânge, Astăzi „abilul” drumeţ de gumilastic, care „a spus acelaş lucru oricând şi oriunde”, abdică dela toată ideologia în care a scris trei sate» d e cărţi vreme de douăzeci de ani, si cu închinăciune adâncă de veritabil fanariot declară la Paris: „A vorbi azi de deosebiri de rasă e cea mai complectă absurditate”, căci,
„noţiunile „origine” şi „limbă* sunt simple prejudecăţi”. Băgaţi de seamă, autorul acestor perle de gândire e: şeful partidului National”
Ce-am putea spune noi îo faţa minunatei opere de propagandă ?
Să ne rostim în ţforbe netede şi să-arătăm că o sinistră nebunie conferenţa dela Paris? Că Ia „prejudecăţile” de rasă şi limbă noi ţinem odată cu capul, că o mie de ani ne-au diferenţiat aceste criterii, că pentru ele s’a murit aici în tranşee, şi prin ele s’a creat statul nostrum naţional întemeiat pe unitatea etnică? S’o strigăm lumii, că numai imbecilii pot asemăna România cu Elveţia? Ar fi să reedităm adevăruri, cari sunt axiome curente la noi, ar fi să lapidăm capul d-lui Iorga cu propriile sale cărţi.

Nu fac toate aceste! După cele spuse la Paris, d. Iorga e trecut definitiv în faza patologică. Nici o putere omenească nu-l va mai reintegra în normalitate, altfel n’ar fi dat drumul următoarei stupidităţi: „Va veni momentul când statul se va învechi şi el şi când frontierele
nu vor mai corăspunde la nimic. Oamenii sunt în fond buni şi fraterneli. Viitorul îi va uni, indiferent de origina naţională.”
Nu vom discuta, deci, cu d. Iorga… Ar fi inutil acum, când gândul ne poartă la Iliuţă Activu din povestea lui Caragiale.
Ministerelor respective însă, şi diferitelor instituţii caritabile în frunte cu banca Marmorosch-Blank, cari finanţează aceste deplasări, opinia publică din ţară le poate înainta o suplică umilă în termini pe cât de măsuraţi pe atât de categorici: Propagandistul e greu bolnav, întoarceţi-l acasă imediat… Pregătiţi-i o cameră albă, fără bibliotecă
şi fără călimară… Nu uitaţi o confortabilă baie rece şi mai ales cataplasme,
multe cataplasme . . .

sursa: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/taranoastra/1926/BCUCLUJ_FP_451581_1926_007_009.pdf

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s