Pe 14 noiembrie 2013 se implinesc 135 de ani de la unirea Dobrogei la Tara Mama, Romania. Traiasca Dobrogea, Traiasca Romania!

Intrarea Armatei Române în Dobrogea

Intrarea Armatei Române în Dobrogea

Pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat, oficial, în componenţa statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie – iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei. Pacea venea după războiul purtat între anii 1877 şi 1878 înte Imperiul ţarist şi Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea Ţărilor Balcanice.

România a intrat în acest război pentru a-şi cuceri, pe câmpul de luptă, independenţa proclamată în ziua de 9 mai 1877. La Congresul de pace de la Berlin, desfăşurat în perioada 13 iunie-13 iulie 1878, a fost recunoscută independenţa României, dar în mod condiţionat. Dobrogea şi Delta Dunării au intrat în componenţa statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat statului român cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad şi Ismail. „Pregătirile pentru unirea Dobrogei cu România au început pe la mijlocul lunii octombrie 1878, când a fost promulgată şi o lege pentru reintegrarea Dobrogei.

În ziua de 10 noiembrie, Domnitorul Carol I a prezidat întrunirea Consiliului de Miniştri, în care au fost stabilite normele pentru luarea în stăpânire a Dobrogei şi pentru primele organizări. În ziua de 13 noiembrie, Principele Carol I şi prim-ministrul Ion. C. Brătianu au stabilit ultimele dispoziţii pentru intrarea armatei române în Dobrogea. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, Domnitorul a elaborat o proclamaţie către locuitorii Dobrogei şi un ordin de zi către armată. Documentele prezintă principiile şi modul de reintegrare a Dobrogei la statul modern român. În calitate de prefecţi au fost numiţi

G. Ghica şi N. Opran, primul la Constanţa, iar cel de-al doilea la Tulcea. N. Catargiu a fost desemnat responsabil cu trecerea teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră în stăpânire românească”, spune Sorin Colesniuc, cercetător ştiinţific şi directorul Muzeului Callatis.

Proclamaţia lui Carol

În dimineaţa zilei de 14 no­iembrie 1878, Domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu – comandandul Diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea, prefectul judeţului, primarul Brăilei şi consilieri locali, precum şi numeroşi cetăţeni ai oraşului. În cadrul festivităţilor organizate s-au ţinut mai multe discursuri, iar episcopul Dunării de Jos a oficiat un Te Deum.

Cu acest prilej, s-a dat citire celor două importante documente:Proclamaţia către dobrogeni şi un Înalt ordin de zi către armată. Proclamaţia poate fi considerată ca fiind, în aceeaşi măsură, o afirmare a deciziilor prin care statul român lua în stăpânire Dobrogea, o asigurare a respectării legilor ţării, a religiei minorităţilor din această provincie şi a proprietăţilor, a ordinei şi disciplinei, dar şi un îndemn la colaborare cu autorităţile statului român. La final, Carol I a străbătut oraşul Brăila în fruntea trupelor militare şi în aplauzele cetăţenilor. După festivităţi, oficialităţile, împreună cu Principele Carol I şi prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat pe vasul „Ştefan cel Mare” şi au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinaţi de numeroşi dobrogeni: români, turci, tătari şi bulgari.

De la Ghecet, Carol I s-a întors în capitală pentru a deschide întrunirea Corpurilor Legiuitoare, însă nu înainte de a ura drum bun trupelor militare care plecau spre Măcin. Autorităţile civile şi militare ale statului român au ajuns la Măcin, apoi la Babadag, după care, în ziua de 18 noiembrie, au intrat în Tulcea. În oraşul Constanţa au ajuns în ziua de 23 noiembrie 1878.

Trei etape

În concluzie, ziua de 14 noiembrie reprezintă ziua unirii Dobrogei cu România. Este ziua în care, la Brăila, în anul 1878 s-au desfăşurat festivităţile prilejuite de punerea în aplicare a art. 46 al Tratatului de la Berlin, prin care teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră revenea la patria-mamă. Unirea Dobrogei cu România reprezintă a doua etapă în procesul de unire naţională a românilor. Prima a fost cea de la 24 ianuarie 1859, când Moldova s-a unit cu Muntenia, iar a treia a avut loc la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

Reîntregirea

Toamna lui 1918 a înclinat definitiv balanța armelor de partea Antantei pe Frontul de Vest, deruta previzibilă a Puterilor Centrale determinând conducerea politico-militară a României să reintre în „Marele Război” pentru a elibera teritoriile ocupate de forțele militare străine și în speranța împlinirii idealului „Marii Uniri”. După ce în 29 septembrie 1918 Bulgaria s-a recunoscut înfrântă de Antantă, Dobrogea a rămas câtăva vreme sub ocupația germană, dar în decursul lunii Octombrie unitățile armatei Mackensen se retraseră la rândul lor, astfel că armistițiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea să găsească România și în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră.

Populația dobrogeană a reușit să înlăture în mod rapid toate vicisitudinile create de război. Unirea tuturor românilor într-un singur stat național de 295.000 km2 cu 18,5 milioane de locuitori și stăpânirea unui litoral de 460 km între gura Nistrului și Ecrina (Ecrene în turcește) au adus Dobrogei o prosperitate deosebită, cum o demonstrează nivelul dezvoltării sale generale din perioada interbelică.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s