Vasile Tepordei – Iubim Basarabia

 

Iubesc Basarabia, fiindca sunt fiul ei. O iubesc, fiindca-i pamant romanesc.
Ii iubesc pamantul, fiindca am crezut din vlaga lui si m-am jucat in tarana manoaselor sale campii. Ii iubesc livezile de pomi, fiindca am crescut la umbra lor si am gustat cu nesat din roadele lor. Ii iubesc vaile, fiindca mi-au intarit plamanii cu aerul lor racoros. Ii iubesc dealurile, fiindca din inaltimea lor I-am privit si admirat intinsul necuprins de ochiul omenesc, prelungirea vechilor Carpati. Ii iubesc mormintele, fiindca in ele zac osemintele tatalui meu, zdrobite de ultima robie moscovita si tot in ele salasluiesc moastele eroilor dezrobitori. Ii iubesc satele cu linistea lor patriarhala, fiindca in ele am inteles rostul vietii si al lumii. Ii iubesc bisericutele ingrijite si impodobite, fiindca una dintre ele m-a primit din bratele bunicutei si m-a increstinat, si tot in una dintre ele doresc sa ma despart de lume.
Dar mai presus de toate, scumpe cititor, il iubesc pe fratele meu roman basarabean, robit de straini dar nestrainat, batut crunt dar nedoborat la pamant, ispitit sa se vanda, dar ramas falnic ca stejarul la hotarul de rasarit. Il iubesc, fiindca este os din oasele strabunilor mei si sange din sangele lor. Il iubesc, fiindca a baut din cupa suferintei, in scurgerea vremurilor, mai mult decat mintea omeneasca poate pricepe si simturile cuprinde. Il iubesc, fiindca soarta lui e aceeasi ca si a mea. Il iubesc, fiindca-si iubeste pamantul, casa, strabunii, si pe cei de o credinta si de un sange cu el. Il iubesc, fiindca niciodata n-am poposit in casa lui fara sa ma aseze la masa lui si sa ma ospeteze din roadele muncii lui. Il iubesc, fiindca isi iubeste si munceste pamantul fara sa stie ce-i somnul si uneori chiar hrana indestulata. Il iubesc, fiindca a fost batut de toate vanturile straine si nu s-a urnit de pe plaiurile pe care l-a asezat Stefan de la Putna.
[………………………..]
Acesta este basarabeanul si aceasta este Basarabia.
Avem aici de toate: suflet larg, bun, deschis, morminte de veacuri si sange cald inca, mii de copii si mame ramase singure pe lume de pe urma fiarei apocaliptice, biserici pline de rugatori, manastiri pentru inchinatori, feţe speriate de teroarea rosie, chipuri de fosti oameni, bogatii nebanuite, trupuri sfartecat de calii Pogodului na Sibir, campii manoase, izvoare racoritoare si brate deschise.
Ca la noi in Basarabia nicaieri versul doinei nu-I mai dulce. Iar noi nu ne simtim nicaieri mai bine ca aici, fiindca nicaieri aerul nu ne prieste mai bine si pamantul nu ne da vlaga mai intaritoare.
Vrem sa traim vesnic aici, sa ne odihnim in pamantul acesta romanesc cu intregul sir de stramosi si stranepoti, pentru a vesnici stapanirea neamului nostru pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu.
Vrem ca de pe toate vaile si colinele noastre basarabene sa se inalte imn de marire catre Dumnezeul izbavirilor si al indurarilor.
Vrem ca Basarabia sa fie un colt de rai românesc.
Basarabie, Basarabia, cheama-ti fiii de pretutindeni, roaga cerul sa dea vlaga holdelor tale, pentru intarirea celor ce-ti alunga cotropitorii, si sa binecuvanteze izbanda lor. Fiindca numai atunci clopotele tale vor suna melodiosul imn de sarbatoare.
Victorie!

( In „Raza”, an. XII, nr. 613, 3 mai 1942, p.1 )

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s