Filon Verca: De ce a fost ucis Capitanul?

czc01rrer

Era în toamna anului 1937. Venisem la restaurantul legionar din strada Gutenberg nr.3 pentru masa de prânz. Lume multă la mesele deja pline si multe alte persoane care asteptau să se elibereze un loc. Mă asez si eu la rând. Putin timp si intru în sală. Dintr-un colt de unde pândeam un loc liber, zăresc pe Căpitan asezat la o masă cu încă două persoane cu care stătea de vorbă. După discutie mi-am dat seama că erau arhitecti care se ocupau cu construirea blocului cu câteva etaje, ce urma să adăpostească prima înfiripare a comertului legionar.

În timp ce Căpitanul se ospăta cu niste ochiuri, îi observam toate gesturile. La un moment dat îi întâlnesc privirea. Am rămas ca hipnotizat. Din ochii lui se desprindea ceva nedefinit, un fel de căldură interioară care mă învăluie, mă cuprinde, mă fascinează, uitând de tot ce mă înconjoară.

Cu încetul sala se goleste. Eu, rămas singur, privesc mereu în aceeasi directie, unde parcă mi se desvelise un mister.

Căpitanul se ridică si se îndreaptă spre iesire. Acum îi văd statura. Înalt, de o frumusete rară. Frumos ca un Adonis, cu mersul apăsat, maiestos, hotărât.

Uitasem de ce am venit si o iau pe urma lui până ce-l pierd din vedere.

Proaspăt student la Facultatea de Litere, în Capitala tării, iesit din >Frătia de CruceTraian DodaImnul MuncitorilorInternationalaToată ziua stau singur si vorbesc, pe rând, cu cei ce au murit dintre noi. Totdeauna stau toti lângă mine ; când mă rog, se roagă si eiSi peste timpul lung, dincolo de 2000 de ani, îl văd pe Domnul nostru Iisus Christos, descris de Evanghelie, ca si cum ar fi la zece pasi de mine. Îl văd cum a căzut jos si se roagă : Doamne, fă să treacă paharul acesta de la mine, dacă este cu putintă… Îl văd cum L-au prins si cum Îl duc legat, spre Ana si Caiafa… Îl văd cum Îl bat, cum Îl lovesc în fată, la interogatoriul luat în noaptea aceea, de către farisei si cărturari, mai marii zilei de atunciChinuit fiziceste ca un câine (sunt pline hainele de suferintă, iată sunt 60 de zile si 60 de nopti de când dorm îmbrăcat pe scândură si rogojina aceasta. 60 de zile si 60 de nopti de când oasele mele sug ca o sugătoare umezeala care tâsneste din pereti si din pământ). De 60 de zile nu schimb nici o vorbă cu numeni si atacat în acelasi timp în fiinta mea morală, acuzat de trădare, declarat străin, ca nefiind român… arătat ca un dusman al Statului, coplesit de lovituri si legat cu mâinile la spate, adică, neavând nici o posibilitate de apărarenaturalăSi totusi, Tribunalul, fără a avea nici o dovadă, nici cea mai mică dovadă, a răspuns afirmativ la toate întrebările, condamnându-mă la 10 ani muncă silnică. O mare nedreptatePrimească Dumnezeu si suferinta mea, spre binele si înflorirea Neamului nostruIar eu, în genunchi, la picioarele acestei cruci, de pe care, din trupul de om a plecat la Dumnezeu sufletul Fiului Său, mă închin : Tatăl nostru carele esti în Ceruri…Adu-Ti aminte de toti ai mei. Primeste-i sub scutul Tău. Iartă-i si odihneste-i. Dă-le putere celor vii si biruintă asupra celor potrivnici, spre înflorirea României crestine, legionare si apropierea de Tine, Doamne, a Neamului românesc, întru învierea lui. Amin !

Pilda credintei lui mărturisită cu atâta tărie, în preajma ultimului drum, păstrează trăinicia doctrinei lui, adânc ancorată în linia crestină : >Că vom învia din morti în numele lui Hristos si numai prin Hristos, adică, în afară de credinta lui Hristos nimeni nu va învia si nu va fi mântuitCând am terminat Evangheliile, am înteles , că stau aici, în închisoare, din voia lui Dumnezeu, că desi nu am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepseste pentru păcatele mele si-mi pune la încercare credinta meaÎnsemnări de la JilavaStau aici din voia lui Dumnezeu… El mă pedepseste pentru păcatele mele…voia lui Dumnezeu< .

După ce a plecat de la mormânt, o mare povară mi s-a asezat pe inimă. O presimtire că nu-l voi mai vedea, dar si o fermă determinare de a urma linia trasată de acest mare om care-mi va ghida pasii o viată întreagă, pe oriunde mă va purta destinul.

Sunt peste 60 de ani de atunci si azi, constiinta îmi rezervă o mare bucurie, a sti, că nu i-am părăsit, o clipă măcar, calea semănată de atâtea morminte.

25 iunie 1999.

sursa: FGManu.ro

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s