TRANSNISTRIA – POTENTIALUL MILITAR-LOGISTIC SI ROLUL SĂU ÎN GEOPOLITICA ISTMULUI PONTO-BALTIC

 

Rolul militar al regiunii transnistrene este, in general,  mult diminuat in multe dintre relatarile de presa care se opresc asupra evaluarilor potentialului zonei. Se considera indeobste, in anii ‘90 că unitati rusesti din Transnistria ar reprezenta capul de pod al Rusiei indreptat catre Balcani. In ultimii ani numeroase surse mai mult sau mai putin bine intentionate au acreditat ideea ca Transnistria nu ar reprezenta un real potential militar, in orice caz nu comparabil cu potentialul trecut, pe cale de consecinta subintelegandu-se ca Rusia nu ar fi cu adevarat interesate de controlul asupra zonei decat marginal si din considerente stict politice. Aceasta opinie dorim in materialul de fata sa o combatem, foarte pe scurt, prezentand date cu privire la potentialul logistico-militar al teritoriului (intarind punctul de vedere de mai sus – se adauga informatia ca Rusia si-a trimis la Chisinau, recent, ca ambasador, o importanta personalitate militara, cu indelungata activitate in sfera serviciilor operative).

 

In pofida dezbaterilor si conferintelor OSCE  a devenit evident ca Rusia nu intentioneaza sa-si retraga patrimoniul militar din Transnistria la termenul asumat la Istanbul. Strategia politica de ocolire a deciziei OSCE s-a bazat cu precadere pe liderii comunisti de la Chisinau. Nedorind executarea reala acestui angajament, Federatia Rusa si-a asigurat o conducere politica in Republica Moldova, care sa-i asigure legalizarea prezentei militare in Moldova. Vladimir Voronin este garantul ducerii la indeplinire a unui proiect rusesc in care sub pretextul solutionarii conflictului Transnistrean Republica Moldova va deveni in timpul apropiat un fel de “stat comun” o confederatie cu doi membri (Chisinau, Tiraspol), sau chiar trei (daca se adauga si Comratul) subiecti egali in drepturi. Acest conglomerat urmeaza a fi acceptat in componenta Uniunii Rusia-Belarus. Duma de Stat a Federatiei Ruse a initiat inca din 2001 procesul de pregatire a opiniei publice si a bazei juridice in acest sens.  Au fost elaborate deja diverse mecanisme de garantare a intelegerilor, dintre Chisinau si Tiraspol, care vor fixa rolul Moscovei si calitatea de arbitru in relatiile dintre Chisinau si Tiraspol. Prezenta militara a Federatiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova va fi pretextul constituirii « mecanismului de garantare ».

 

 

Aspectul tehnic al procesului de retragere a trupelor

 

Protocolul sedintei de lucru al expertilor ministerelor apararii ale Republicii Moldova si Federatiei Ruse cu privire la aspectul tehnic al retragerii trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova (din 27 aprilie 1994) a determinat volumul total de vagoane/platforme necesare: 11 233 unitati (inclusiv 1485 vagoane pentru retragerea munitiilor). Dupa sase ani, in cadrul Summit-ului de la Vena, din iulie 2000, reprezentantul Federatiei Ruse a declarat oficial ca pentru retragerea completa trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova sunt necesare 3000 vagoane grupate in 177 transporturi militare. Rezulta ca intre timp, din 1994 in 2000 s-au evaporat 7000 de vagoane.

 

In concluzie nu exista nici o piedica de organizare si de planificare a retragerii trupelor ruse si depozitelor de munitii. Pentru determinarea timpului necesar retragerii luand in considerare toti factorii tehnici, cel mai scazut este ritmul existent de tranzitare a munitiilor pe teritoriul Ucrainei care poate limita procesul de retragere la un volum de 120-160 vagoane de munitii pe luna sau 9-10 luni de zile pentru retragerea complet a depozitelor. Acest termen poate fi micsorat de cateva ori sau prin modificarea limitei de 10 vagoane intr-un transport militar, sau prin obtinerea permisiunii de tranzitare concomitent a doua sau mai multe transporturi, sau prin reducerea termenilor de tranzitare.

 

Modificarea primilor doi factori necesita modificarea regulamentului intern de tranzitare iar reducerea termenului de tranzitare sub 24 ore poate fi obtinut prin majorarea cheltuielilor legate de transport pe teritoriul Ucrainei. Din punct de vedere pur militar, depozitele de munitii de categoria si volumul celor de la Colbasna, de langa Rabnita, in conditii speciale, cum a fost, de exemplu, retragerea armatei sovietice din ţările Europei Centrale, pot fi evacuate in 30-40 de zile.

 

In ceea ce priveste trupele evaluarile arata ca practic potentialul fortelor militare din Transnistria este identic cu cel din 1992, operandu-se doar schimbari de denumiri, treceri ale cadrelor ruse sub serviciul militar al unitatilor Transnistrene, precum si a tehnicii din dotare la inzestrarea acestora.

 

In caz de necesitate, autoritatile Transnistriei sunt apte sa puna sub arme peste 20 mii de oameni la care se mai pot adauga si 7-8 000 de membri ai unitatilor de cazaci din Rusia.

 

Structura  fortelor paramilitare din Transnistria:

 

I. „Ministerul apararii”:

1. Patru brigazi de infanterie, dislocate in Tiraspol, Tighina, Rabnita, Dubasari.

2. Batalionul de tanchisti, satul Hlinoaia

3. Unitatea antiinfanterie, Tiraspol

4. Unitatea de artilerie, Parcani

5. Unitatea de aviatie, Tiraspol

6. Unitatea de genisti, Parcani

7. Baza de reparatie a avioanelor, Tiraspol

8. Centre de instruire si reciclare (3): Tighina, Colbasna, Afanasiefca.

9. Depozitul de armament de la Colbasna.

 

„Ministerul Apararii” dispune de: Tancuri T-64 – 18 bucati; TAB (diferite tipuri) – 69 bucati. Tunuri „Gaubits-122” – 18; Tunuri 85mm – 12; „Alazan” – 3; Lansatoare de mine – 69. Aviatia include: 6 elicoptere MI-8T, 2 – MI-2, un avion AN-26, 2 – AN-2, doua – IAK-18. Elicopterele MI-8T sunt dotate cu lansatoare de rachete. Personalul „Ministerului Apararii” numara circa 4500 oameni pe timp de pace.

 

II. „Ministerul de interne”:

1. Batalionul „Dnestr” – circa 500 de oameni. 2. Noua sectii de militie – circa 450 oameni.

 

III. „Ministerul securitatii de stat”:

1. Batalionul „Delta” 2. Detasament de cazaci 3. Detasamente de graniceri – Tiraspol, Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia. 4. Posturi de frontiera – 44.

Batalionul „Delta” se completeaza, in caz de necesitate, pana la 2000-2500 de oameni.

 

IV. “Corpul Armatei populare” – sapte batalioane, dislocate in Rabnita, Grigoriopol, Dubasari, Tiraspol, Chitcani, Tighina, Parcani. Batalioanele respective numara circa 2000 de oameni, dintre care circa 70% au experienta militara.

 

V. “Oastea cazaceasca” de la Marea Neagra, reprezentata prin unitatea nr. 10: 7 detasamente, situate in Tiraspol, Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia.

 

Intrarea “statului comun” Moldo-Transnitrean in componenta Uniunii Rusia-Belarus va permite in mod firesc si legalizarea  prezentei militare a Federatiei Ruse in cadrul unor baze militare stabile. In cel mai apropiat timp deputatii comunisti pot initia modificarea Constitutiei Republicii Moldova si atunci va deveni mai clar ce fel de stat urmeaza sa devina Moldova in conformitate cu acest scenariu.

 

O problema aparte o constituie asigurarea ca Republica Moldova, odata cu eventuala schimbare a puterii la Chisinau, sa nu poata parasi Uniunea Rusia-Belarus. Pentru aceasta se preconizeaza modificarea structurii organelor de stat ale Republicii Moldova (Parlament bi-cameral, pachetul de control apartinand deputatilor din Transnistria si Gagauz Eri). Capitalul rus va privatiza obiectivele strategice iar investitiile vor fi injectate in industria Transnistriei. Aplanarea formala a conflictului va permite in mod firesc deschiderea sectiilor consulare ale Federatiei Ruse la Tiraspol.

 

Totodata, fiind parti componente ale “statului comun” Transnistria si Gaguz Eri vor dispune de un grad de independenta, care va permite Rusiei (sau Bielorusiei) sa le recunoasca in calitate de state independente in eventualitatea ca situatia de la Chisinau iese de sub control.

 

In acest timp se deruleaza deja procese de privatizare care consolideaza capitalul rusesc in regiunea transnistreana.

 

Principalele uzine de interes pentru investitorii rusi sunt:

 

Uzina mecanica din Bender

Produce in serie din anul 1995, sisteme de lansare a proiectilelor reactive cu 20 de ţevi(montate pe caroserii de automobile); aruncatoare de grenade antitanc pe afet (din anul 1995); aruncatoare de mine (de calibrul 82-mm, 120-mm) (din anul 1996); aruncatoare de grenade antitanc portative (din anul 1996); pistoale de calibrul 5,45 mm; instalatii de lansare a proiectilelor reactive de tip „Grad”. Un numar de cateva zeci de sisteme reactive au fost livrate in Abhazia prin Bulgaria, pe parcursul ultimilor doi ani, sub acoperirea unei firme rusesti.

 

Ţininand cont de dislocarea uzinei (malul drept al Nistrului, in interiorul zonei de securitate, regimul special al orasului Bender) liderii de la Tiraspol, in comun cu partea rusa, au impus conditia ca Postul de control si trecere al Trupelor de mentinere a pacii de pe podul de la Bender sa fie completat numai din militari rusi si transnistreni. (Din1992 prin decizia Comisiei Unificate de Control pe toate podurile de pe Nistru au fost instalate posturi tripartite de control.) Toate tentativele ulterioare ale reprezentantilor Chisinaului in Comisia Unificata de Control de a restabili statutul acestui post ca tripartit si de a efectua o vizita de inspectie la Uzina in conformitate cu prevederile Acordului din 1992 si statutul CUC au fost respinse.

 

 

 

Uzina metalurgica din Ribnita si cele afiliate

Din primavara anului 1997, la uzina metalurgica din Ribnita, a fost inceputa producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 82-mm. Utilajul de producere a aruncatoarelor de mine a fost achizitionat in 1995 din Federatia Rus si permite de asemenea producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 120-mm. Testarea primelor aruncatoare si tragerile de control au fost efectuate la 17 mai 1997 in prezenta reprezentantilor din Rusia. Tot in prim vara anului 1997 la uzina a fost produs primul lot experimental (100) de mine antipersonal in carcasa de lemn. Ulterior s-a trecut si la producerea minelor antitanc.

 

Uzina de pompe

Produce aruncatoare de grenade antipersonal (cu fixare sub ţeava) GP-25 de calibrul 40-mm.

 

Uzina “Selihoztehnica”  din orasul Camenca

Produce o parte din subansambluri pentru aruncatoarele produse la Uzina de pompe.

 

Uzina “Electromas” (Tiraspol)

Produce in serie: – pistoale mitraliera de 9-mm,  pistoale Macarov de 9-mm, pistoale de 5,45-mm, arme de vanatoare si arme de lupta speciale fabricate in baza acestora. Subansamblurile (inclusiv amortizoare de zgomot) sunt primite din Federatia Rusa.

 

Uzina “Electroaparat” (Tiraspol)

Produce subansambluri si blocuri de aparataj pentru diferite sisteme de armament care se asambleaza in Federatia Rusa. In cele mai dese cazuri Tiraspolul realizeaza contractele de export al armamentului cu concursul Rusiei care are reprezentanti comerciali cu titlu permanent.

 

Directorul unuia din obiectivele economice principale din regiune, uzina metalurgica din Ribnita, Anatolii Belitcenco, a confirmat ca uzina a devenit deja societate pe actiuni refuzand sa numeasca principalii actionari, in schimb, mentionand cu satisfactie ca partenerii principali sunt agenti economici din Europa occidentala si SUA, iar volumul anual al tranzactiilor cu acestia depaseste citeva zeci de milioane de dolari. (Compania rusa “Itera” este cea care a preluat 70 % din actiuni)

 

Sunt semne ca noua putere a Rusiei este relativ incomodata de gruparea lui Smirnov pentru ca acestia pun piedici noului concept al politici rusesti neo-coloniale, bazate pe extinderea capitalului rusesc si acapararea unor importante proprietati pe teritoriul fostelor republici sovietice, mult mai eficienta pentru mentinerea unui „control civilizat” asupra lor, decit prin mentinerea unor regimuri dubioase si a fortelor armate in regiunile respective.

 

Dupa reglementarea relatiilor de proprietate si acordarea garantiilor regiunii transnistrene, liderii Transnistriei, vor accepta varianta de federalizare a Republicii Moldova, asa zisul “Plan Primakov” astfel ca sa existe un singur subiect al dreptului international, o singura moneda nationala, si un sistem unic de organizare a organelor de ocrotire a normelor de drept dar pentru acesta va trebui revizuita structura parlamentului si a puterii executive.

 

Geoge RONCEA

Articol aparut in Revista Geopolitica Decembrie 2003

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s