Basarabia, ca ax al istoriei noastre contemporane

1. Preambul

Implinim azi 76 de ani de la declansarea unui proces istoric care avea sa marcheze destinul natiunii romane : recuperarea Basarabiei din miinile imperiului rus. Actul de la 25 Martie 1918 reprezinta o realizare majora , un unic moment de victorie in cursul indelungatei rezistente romanesti fata de expansiunea celor „de la rasarit”. Nu voi face istoricul evenimentului . Cred ca este bine cunoscut contextul care a facut posibila eliberarea Basarabiei. (dezorganizarea produsa de revolutia bolsevica). Voi incerca sa scot in evidenta continuarea luptei pentru Basarabia si consecintele ei politice. Consider esential sa incercam sa intelegem cum de s-a putut ca , atunci cind ocazia oferita de „restructurarea” imperiului rus s-a repetat ( 1989-…?) romanii nu au mai putut profita pentru a-si reintregi teritoriul… Si sa cautam responsabilitatile pentru aceasta situatie. Doresc ca aceste rinduri sa fie considerate o pledoarie pentru acuzatia de inalta tradare adusa liderilor romani comunisti de toate generatiile , inclusiv aceea ce se mentine azi la putere in Romania. Regret slabiciunile argumentatiei mele (schematism, lipsa de documente etc) si invit pe cei doritori sa o imbunatateasca sa se manifeste. E de mult timpul sa incetam resemnata noastra tacere. Observatie. Comunismul a luat un dublu caracter : unul socio-politic si altul geopolitic, de pirghie de influenta si cucerire. Pentru noi romanii acest lucru tine de evidenta. Pentru cei din apus el e invaluit intr-o suspecta confuzie. Banuiesc ca printre explicatiile „retinerii” de a evidentia dimensiunea imperialista a comunismului rusesc pe care multi „politologi” apuseni o manifesta sint: – un anume sentiment de culpabilitate fata de pactul prin care li s-a dat rusilor mina libera si dorinta de a-l depasi prin uitare – o anume jena fata de similitudini ce ar apare prea clar , daca s-ar accentua mecanismul imperialist al comunismului rusesc. – interesul de a pune accentul pe esecul doctrinei socio-politice comuniste, pentru a descuraja tendintele de acest fel din propriile lor societati.

In rezumat, modelul comunismului rus ca o alternativa eronata de organizare sociala , ( eventual abuziva si agresiva) e mult mai convenabil decit acela al unui paravan ideologic pentru o agresiune de tip imperialist. E foarte expresiv in acest sens faptul ca „politologii” nu fac la ora actuala o distinctie neta intre cazul comunismului in URSS si cel din Europa de Est, pe care in general evita sa-l trateze in termeni de OCUPATIE. Motivele lor sint transparente. Dar ale noastre ? Sintem siliti sa ne supunem ritualului istoric international, (desigur in numele universalitatii si a neutralitatii…) sau avem obligatia sa aparam adevaruri pe care, nu avem de ce ne astepta ca altii sa le scoata in relief ?!

2. 1918- 1940 Radacinile tradarii.

Imediat dupa reintregire, in Basarabia au fost instalate noile autoritati romanesti. Acest lucru nu putea fi vazut cu simpatie de etnicii rusi (care incepusera sa se simta ca acasa dupa un veac de implantare agresiva.) Pentru celelalte etnii incepea o perioada de acomodare, fata de noul spirit dominant, romanesc. Se pare ca toleranta romanilor a convins , iar majoritatea basarabenilor de alte nationalitati s-au manifestat cu prietenie incit convietuirea a fost in general un succes.
In acest timp insa Imperiul rus se reorganisase in chip de dictatura comunista, si isi regasise suflul agresiv, setea de expansiune. Fata de precedentele faze ale acestei istorice tendinte se adaugase un nou element, o arma teribila : rusii aveau de exportat o doctrina , o revolutie , un model de societate. Astfel inarmati, ei au putut opera mult mai eficace, putindu-se baza pe sprijinul diversilor suporteri ai ideologiei lor, care actionau ca o a 5-a coloana , in sinul societatilor vizate de „internationalismul proletar”. In plus o aura „teoretica-progresista” acoperea activitatea agentilor lor. La suprafata aceasta operatie s-a materializat in „Internationala comunista”, adevarat front de dezintegrare a lumii civilizate, si de pregatire a instalarii adevarurilor de la rasarit si … a sustinatorilor lor.

Lovitura e maiastra. Dintr-o miscare, simpatiile de stinga a unei paturi ale intelecualitatii europene (pe care nu vreau de loc sa le judec aici ca optiune politica) sint „adjudecate” de „marele prieten de la rasarit”. Capcana pare ieftina , dar nu putini cugetatori „avangardisti” au cazut in ea… Activitatea pro-comunista, si asa corosiva, se imbogateste cu valente noi, antinationale. Partizanii internationalismului se simt atrasi de tezele emise de propaganda rusa . O parte din ei pun umarul din convingere la „Internationalele comuniste”. Altii sint pur si simplu agenti platiti.

Si in Romania , militantismul comunist imbraca initial cele doua forme : credulitate si rea intentie. Cu timpul categoria credulilor scade si rindurile (foarte firave) ale sustinatorilor comunismului se reduc in general (cu nesemnificative exceptii) la agenti , in genere straini de sufletul neamului romanesc, Faptul ca majoritatea nu erau de etnie romana nu trebuie bineinteles considerat un blam la adresa minoritatilor din care faceau parte (in zdrobitoare majoritate compuse din cetateni leali statului roman), dar nici nu poate fi escamotat , caci este absolut real si logic : nu printre etnicii romani avea Moscova sanse sporite sa recruteze luptatori pentru dezmembrarea statului roman.

Pentru a intelege de ce a pierdut foarte repede reteaua comunista sprijinul idealistilor romani de stinga si a fost silita sa se structureze in jurul „revolutionariolor de profesie” si a diversilor aventurieri pe care acestia reuseau sa-i racoleze, este esential de cunoscut continutul propagandei comuniste din epoca, acut antiromanesc.

Am ales citeva fragmente din „directivele” congreselor PCR (partidul comunist ROMAN !), pe problema nationala:

Congresul III ( Viena, 1924: secretar general, maghiarul Elek Koblos) : ” Romania capitalista, prin rezultatele razboiului imperialist mondial, prin „”unirea tuturor romanilor””, si-a supus insemnate parti din natiuni dezvoltate politiceste , economiceste si culturaliceste, si prin aceasta , din stat national a devenit stat de nationalitati. (…) Date fiind aceste miscari separatiste ale nationalitatilor din tara…” (obs. Basarabia , Bucovina , Transilvania, Dobrogea aveau in document paragrafe speciale indicind aceste tendinte ) „…partidul comunist din Romania are urmatoarele sarcini : 1. Sa infiereze prin propaganda si agitatia sa de zi cu zi, caracterul antinational al burgheziei domnitoare romanesti si sa combata toate tratatele imperialiste de pace. 2.Sa ia atitudine in numele tuturor asupritilor si exploatatilor, impotriva tuturor aupririlor nationale si impotriva principiului natiunii si limbii dominante. 3. (…) Eliberarea nationalitatilor este cu neputinta, fara creerea si intarirea unui front comun revolutionar impotriva burgheziei asupritoare romanesti si a puterii ei de stat si pentru cucerirea guvernului muncitoresc taranesc si a FEDERATIEI REPUBLICILOR MUNCITORESTI TARANESTI DIN BALCANI., liber create, independente si egal indreptatite, partidul comunist trebuie SA LUPTE CU HOTARIRE IMPOTRIVA ANEXARII VIOLENTE A BASARABIEI , BUCOVINEI, TRANSILVANIEI SI DOBROGEI SI SA SPRIJINE IN CHIP PRACTIC LUPTA PENTRU ELIBERAREA SI INDEPENDENTA LOR NATIONALA.”

Congresul IV PCR (Harcov,1928, secretar general ucrainianul Vitali Holostenco): „1. (…) Imperialistii au creat „”Romania Mare”” cu peste 8000000 populatie minoritara, ca sa poata aduce Romania intr-o stare de completa dependenta si stare de vasalitate fata de ei. (…) Imperialistii inarmeaza Romania , ca s-o poata utiliza in razboi contra Uniunii Sovietice. (…) Propaganda sistematica contra razboiului, popularizarea parolei „”INFRATIRE PE FRONT”” si „”TRANSFORMAREA RAZBOIULUI IMPERIALIST IN RAZBOI CIVIL””, TREBUIE SA INCEAPA IMEDIAT. 6. MULT MAI PUTERNIC DE PINA ACUM TREBUIE SA DESFASOARE PARTIDUL LENINIST PAROLA DE „” AUTODETERMINARE PINA LA DEZLIPIRE””, numai acesta parola (…) ADEVARATA DEZLEGARE A PROBLEMEI NATIONALE DIN ROMANIA, in Balcani si in Europa centrala…”

3. (…) Aceasta lupta a maselor muncitoare din Basarabia este concretizata PRIN STRADUINTA LOR DE A SE UNI CU REPUBLICA AUTONOMA SOVIETICA SOCIALISTA A MOLDOVEI. ” (constituita de rusi in 1918 in stinga Nistrului, ca embrion de stat moldovenesc) 5. (…) Organizatia national-revolutionara din Dobrogea ridica in aceasta lupta lozinca „”DOBROGEA INDEPENDENTA””… 6. (…) Masele muncitoare ungare din Transilvania , cele sirbesti si germane din Banat, duc in spinare jugul national al boierilor si capitalistilor romani. (…) AUTODETERMINAREA PINA LA DESPARTIRE SI DEPLINA NEATIRNARE DE STATUL ROMAN, ESTE LOZINCA PE CARE PARTIDUL COMUNIST O RIDICA IN ACESTE TINUTURI ” (ca si in cazul Dobrogei ,inexistenta unui stat sovietic in zona lasa in suspensie a doua parte, alipirea la un astfel de stat; comparati cu „PCR TREBUIE SA SPRIJINE IN TOT FELUL , IN AGITATIA SI IN MUNCA SA ZILNICA IN RINDURILE MASELOR MUNCITOARE DIN BUCOVINA,TENDINTELE LOR DE UNIRE CU UCRAINA SOVIETICA”)

Congresul V PCR ( 1931 linga Moscova, secretar general , polonezul Stefanski Gorn) : „1. Romania contemporana nu reprezinta prin sine o „”unire a tuturor romanilor”” ci un stat tipic cu multe natiuni, creat pe baza sistemului pradalnic de la Vesailles, pe baza ocuparii unor teritorii straine si pe baza inrobirii unor popoare straine (…) 4. Politica de exploatare coloniala a provinciilor ocupate si politica de pregatire a razboiului antisovietic este intovarasita de represiuni turbate (…) ”
etc ; etc ; etc ; etc… ;etc!

In rezumat, pe toata perioada interbelica , Romania a avut de infruntat activitatea de coroziune a agentilor Moscovei. In Basarabia acesta activitate era mai intensa , datorita unor posibilitati de infiltrare mai mari si a existentei unor categorii de populatie potential interesabile. Au fost regizate „conflicte etnice” (Tatarbunar etc) care sa exprime nemultumirea nationalitatilor asuprite de romani. efectul a fost minim.

Situatia s-a agravat o data cu cresterea tensiunii din celalalt punct cardinal al geografiei politice europene. Expansionismul german , la fel de agresiv distrugea echilibrul european si permitea redeschiderea dosarului Transilvanean. Prinsa in menghina acestor presiuni societatea si politica romanesca a fost obligata la contorsiuni dureroase si paguboase. Trei mari linii de gindire s-au profilat : alianta prin compromis cu germanii impotriva rusilor, alianta prin compromis cu rusii impotriva germanilor, alianta cu democratiile occidentale in speranta contracararii ambelor pericole. Nu e aici locul (iar eu nu am nici caderea) sa analizez aceasta dezbatere. Doresc numai sa remarc ca cea de atreia alternativa (in mod traditional simpatizata de romani) a devenit la un moment dat inoperanta, obligind la o „alegere” sfisietoare.

Si in plus , doresc sa reamintesc ca , in timp ce romanii incepusera sa se lupte intre ei pentru a-si impune alegerea intre „compromisul cu germanii” si „compromisul cu rusii” , cei doi poli ai acestei sciziuni romanesti fratricide, se intelegeau in secret cu privire la impartirea Europei. La 23 August 1939, Molotov si Ribentropp parafau aceasta intelegere , determinanta pentru al doilea razboi mondial. Ulterior,(la Ialta) jumatatea rusa a pactului, realizata pe cimpul de lupta este confirmata de partenerii Uniunii Sovietice…

3. 1940-1944 Confruntarea directa. In conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, in vara anului 1940, Romania primeste ultimatum din partea URSS, pentru a se retrage din Basarabia. Autoritatile si armata romana au consemn sa se retraga imediat, fara nici un foc de arma. E o retragere umilitoare, dureroasa , si presarata de incidente pe care istoria va trebui sa le elucideze.

Cunosc din pacate putin acest dosar al retragerii din 1940, despre care exista multe documente in arhivele militare. Acum citiva ani, cind Ceausescu a dorit sa dea o replica unor acuzatii privind masacrarea evreilor in Romania, s-a permis istoricilor un oarecare acces la aceste documente ; rapoartele militare descriau o atitudine foarte ostila a unei parti a populatiei Basarabiei, cu ocazia acestei dramatice retrageri. Se relatau multe cazuri de provocari si umiliri (soldati si ofiteri romani agresati, batjocoriti, sau chiar ucisi pe la spate sau otraviti etc). Nu sint in masura sa judec adevarul acestor rapoarte.

Un val de represiune antiromaneasca intovarasesete instalarea noilor autoritati , bolsevice. Este important ca istoria sa separe si la acest capitol adevarul de legenda. Ceea ce e incontestbil e ca , in epoca, vestile privind drama romanilor din Basarabia au facut sa creasca sentimentul antisovietic, anticomunist si antisemit (caci , pe drept cuvint sau nu , era larg raspindita opinia ca unii evrei comunizati aveau un rol cheie in bolsevizarea antiromaneasca a Basarabiei). (Sint adevarate povestile privind rolul principal jucat de evreii probolsevici basarabeni in umilirea armatei in retragere si mai tirziu, in oprimarea romanilor, sau reprezinta o divesiune instigatoare antisemita? Aceasta e o chestiune de lamurit serios si nu cu rabufniri isterice de „politicaly corect”…. Si aceasta nu pentru a justifica agresiunile ulterioare impotriva evreilor, (cazul victimizarii poporului roman ma fereste de orice simpatie pentru oprimare ) ci pentru a intelege mecanismul care le-a generat. Caci a sustine ca aceasta opinie nu a existat, (chiar daca eronata), ca romanii antisemiti ai epocii nu i-au vazut pe evrei ca un pericol (chiar daca in mod nejustificat) ci au dat curs liber gregarelor lor caracteristici rasiste, inseamna a face dovada de ANTIROMANISM ,in sensul rasist al cuvintului.)

Adevarata esenta a fenomenului este imperialismul sovietic, iar faptul ca el a antrenat in actiune indivizi de o etnie sau alta este nesemnificativ. Semnificativ este insa ca a folosit neomogenitatea nationala pentru a-si atinge scopurile.

Semnificativa este deasemenea atmosfera epocii, cu curentele ei de opinie , convenabile sau nu , justificate sau nu, care au determinat optiuni si actiuni politice politice majore. Adeptii „igenizarii orweliene” a istoriei noastre, pentru a satisface standardele doctrinelor contemporane, ne priveaza de intelegerea convulsiilor anilor ’40. Toata ramura „dreptei nationaliste” este „stearsa”, incuiata sub sentinta de „retrograda” (spre marea satisfactie a ideologilor comunisti). Nu e de mirare ca , astfel „amenajata” , istoria isi pierde orice inteles, devine insolubil confuza. Militantii antibolsevici , nationalisti , sint in mod obligatoriu tratati ca „vinduti intereselor germane” sau „rasisti incurabili”… Ori , unii dintre acestia , au platit mai tirziu un greu tribut pentru rezistenta fata de ocupant, incit nu ne putem permite sa-i epuram din istorie , datorita eventualelor dimensiuni antisemite ale doctrinei in care au crezut. Nu e de mirare ca , acceptind aceasta epurare, ne pomenim cu o istorie caricaturala a Romaniei contemporane , si cu dizertatii de genul ” Romania e natiunea din Europa de Est care a opus comunismului cea mai mica rezistenta”…

Tot astfel devine neinteles entuziasmul cu care romanii au intrat in razboi pentru eliberarea Basarabiei.

4. 1944-1958 Genocidul.

Germanii si cu aliatii lor sint infrinti. Romania incearca sa evite efectele unei capitulari, prin rasturnarea de la 23 August. Rusii devin teoretic aliati, practic ocupanti. Nici tributul armatei romane pe frontul de vest nu mai schimba mare lucru. Sfirsitul razboiului consimteste (mai mult sau mai putin public) : – Anexarea Basarabiei si nordului Bucovinei la URSS – Anexarea Romaniei la „centura de siguranta a URSS”

Incepe o perioada unica prin tragism in istoria Romaniei. :
In Basarabia , se alplica metoda stalinista de „mutatie ” a populatiei. Romanii sint victima unei represiuni totale. Nu e aici locul (altii sint mai in masura sa o faca) sa redau istoria ingrozitare a acestui genocid. Amintesc in fuga deportarile masive , satele curatite de romani intr-o singura noapte, exterminarea tuturor celor ce aveau o anume influenta (intelectuali etc), colonizarea agresiva, stergerea istoriei romanesti din carti si apoi din constiinte. Toate acestea , adaugate la cortegiul obisnuit de cosmaruri prin care se instala comunismul (vezi detalii mai jos) au format o masina de zdrobit destine a carei grozavie si forta distructiva e greu de redat. Martiriul Basarabiei e fara echivalent si nu permite uitare.

In acest timp in Romania , se instala (tot sub amenintarea ocupantului sovietic si cu sprijinul initial al colaborationistilor straini de neam) comunismul. Subiectul e trivial. Reamintesc: – Raptul avutiilor nationale , incarcate in trenuri cu destinatia „est” – Furtul de romani si deportarea lor in Siberia – Predarea transfugilor romani din Basarabia ocupata,care reusisera sa se refugieze in tara, autoritatilor rusesti (!!!!!!!!!!) – Distrugerea sistematica a structurilor economice, polittice , sociciale si culturale romanesti – Decimarea nemiloasa a elitelor romanesti – Incarcerarea poulatiei intr-un lagar de munca si exterminare – Compromiterea cetatenilor (procedee Pitesti) si intoxicarea lor ideologica.

Astfel , visul ilegalistilor comunisti se vedea implinit… Romania devenea o baza de experiment si exploatare pentru Uniunea Sovietica. Toti cei care se opusesera acestui vis sint pedepsiti cumplit. Ca e vorba de legionari, de politicieni democrati, de militari ce-si facusera datoria sau de intelectuali neinregimentati politic, tratamentul este acelasi : zdrobirea, umilirea, intemnitarea, deformarea.

5. 1958-1989 Romanizarea antiromanismului.

Dupa injectarea fortata a comunismului in toate celulele organismului romanesc, dupa instalarea structurilor de supraveghere a lagarului, armata rusa s-a putut retrage din Romania. Intre timp fusese pusa la punct „pepiniera” romaneasca de virusi comunisti si contributia elementelor neromanesti a devenit mai putin importanta.

A fost momentul „romanizarii” cancerului securicomunist, perceput in tara ca o anumita imbunatatire (simultan, represiunea in masa era scoasa din uz, nemaifiind necesara). Dar o privire atenta a istoriei paralele a membrului amputat (Basarabia) produce clarificari privind pretentia de romanism a noii etape.

In Basarabia s-a trecut la spalarea creierelor , la o sistematica stergere a constiintei romanitatii. Ati auzit vreodata de protestul conducerii „nationaliste” de la Bucuresti pentru aceasta crima ? Doar n-o sa incepem sa credem si noi in subterfugiile comuniste ruso-romane pentru a crea diversiune pe plan international. Sentimentul antisovietic, adinc implantat in sufletul romanesc era „gestionat” cu intelepciune , drenat in mici aluzii „tovarasesti” exact in doza specifica supapei necesare refularii.

Faptul de a fi asistat pasiv la alienarea romanilor Basarabeni , este si el , denuntabil ca tradare . Faptul ca presiunea directa a armatei sovietice nu s-a manifestat, agraveaza circumstantele ei.

In ceea ce-i priveste pe bietii Basarabeni , au fost atit de presati si intoxicati, incit in anul 1989 isi pierdusera aproape in totalitate reflexele romanesti si constiinta adevaratei lor apartenente nationale.

6. 1989-1994 Clarificarea responsabilitatii.

Dar cea mai elocventa dovada a caracterului tradator si antinational al comunismului din Romania , a venit in ultimii ani. Pentru ca acum, tovarasii au iesit de sub umbrela protectoare pe care le-o asigurase tot timpul ideea ca „oricum nu se poate face nimic mai bun decit un pact cu ocupantul, atotputernic”.

Situatia creata de restructurarea URSS-ului (similara cu cea din 1917), a creat noi perspective, a dat posibilitatea unor optiuni si RESPONSABILITATEA PENTRU ELE. Comunistii romani au avut marea ocazie de a se reabilita, facindu-si mea culpa si trecind de partea intereselor nationale. Ar fi fost poate o punte spre reconciliere nationala. Dar ei au ratat aceasta istorica ocazie, parafindu-si pentru toteauna sentinta de inalta tradare. S-a vazut ca inregimentarea bolsevica nu permite decit aparente nationale vremelnice. Iluzia romanismului strecurata de serviciile de propaganda si dezinformare in opinia publica a fost spulberata de FAPTE, care au confirmat LOGICA si nu propaganda.

Este evident ca artizanii restructurarii rusesti nu au avut ca intentie dezmembrea imperiului rus. Dimpotriva, ei au dorit sa-l intareasca, insanatosindu-l economic (fusese grav slabit de structurile comuniste falimentare). Azi se observa ca acestei insanatosiri ii va urma o revigorare a batrinului expansionism rus. Acum 4 ani insa lucrurile erau destul de confuze. Rusii trebuiau sa restructureze, raminind stapini si lucrul nu era usor. Un punct foarte sensibil pe harta acestei campanii de napirlire era …Basarabia. Ca singura parte a URSS, ce se putea uni imediat cu tara de la care fusese rapita, Basarabia prezenta un mare potential de risc, exista sansa ca in tulburarea tranzitiei ea sa se desprinda de „patria adoptiva”. Acest lucru era foarte grav , nu numai datorita intereselor rusesti in zona ci si a precedentului de descompunere a imperiului pe care l-ar fi creat.

Ca urmare s-a trecut la doua mari masuri de protectie : -Instalarea in Romania a unei garnituri aservita Moscovei -Instalarea in Basarabia a unei conduceri de coniventa cu ea.

Cit timp opinia publica va putea fi tinuta in hipnoza aparentelor revolutionare a regimurilor de la Bucuresti si Chisinau, pofta de eliberare reala va fi tinuta sub control. mai mult „oamenii de bine” vor putea explica concetatenilor mai recalcitranti, riscurile „extremismului” pe acesta tema si avantajele unei atitudini ponderate, intelepte. Ca ponderarea si intelepciunea lucreaza in folosul imperialisnmului rusesc, ca ele reprezinta o degradanta renuntare la demnitate si o batjocorire a celor ce s-au jertfit pentru libertatea natiunii romane intregite, are mai putina importanta pentru o populatie manipulata si imbolnavita de atita tratament comunist. (vezi votarile de la Bucuresti si Chisinau)

Fapte concrete : -Dupa rasturnarea lui Ceausescu , cei care s-au pretins emanati din revolutie au fost … membri ai vechii garzi staliniste a PCR. Pentru destinul independentei fata de Moscova a fost un pas fatal. Extrem de interesanta privind caracterul de restauratie stalinista pe care l-a luat ilicit revolutia din Decembrie e revolta militara care a culminat cu manifestatia din 12-17 Februarie 1990. Voi reveni cu detalii cu alt prilej. Aici vreau doar sa reamintesc ca , cei 30 de repezentanti ai ofiterilor protestatari , care au fost primiti de domnul Voican pentru tratative, au prezentat ca punct principal revendicarea de eliberare a armatei Romane de sub tutela agentilor sovietici… ! Ei au adus dosare care dovedeau ca ofiterii reactivati de FSN si pusi la conducerea armatei sint agenti KGB! Caseta care a fost filmata cu prilejul acestei convorbiri a fost de o importanta exceptionala si vreau sa multumesc tinerilor ce au reusit sa impuna transmiterea ei pe postul national pe 14 Februarie 1990, cu pretul cuceririi in forta a televiziunii.

– Imediat dupa strecurarea la putere, tovarasii reprezentati de Iliescu (refuz sa-l consider reprezentant al Romaniei), semneaza cu Moscova un pact de supunere, caz unic printre fostele tari comuniste. Paradoxul e cu atit mai frapant cu cit Roamania arborase atitudinea cea mai independenta fata de Moscova si era singura mandatata de o REVOLUTIE, platita cu singe , sa-si afirme independenta. Acest unic „detaliu” atirna cu greu in ceea ce se profileaza a deveni cazierul politic al noului Conducator. De altfel sirul „acordurilor” antiromanesti continua si azi.

– In clipa in care in Basarabia incepe sa se manifeste trezirea constiintei nationale romanesti, „autoritatile ” de la Bucuresti evita orice „amestec” in „problema poporului moldovenesc”. Din nou romanii Basarabeni nu gaseau acasa sprijinul necesar pentru a-si organiza emanciparea. Si nu era de loc o intimplare , ci fructul unei manevre premeditate. Romanismul ce mijea in Basarabia a fost descurajat pe mai multe cai : – In mod direct, prin declaratiile „retinute” si actele oficiale ale regimului de la Bucuresti, foarte impacat cu conceptul straniu al „natiunii moldovenesti” -In mod indirect prin imaginea foarte neatragatoare pe care o reprezenta Romania neocomunista pentru Basarabeni, constienti ca ar da alipindu-se la ea, peste acelasi stapin.

In orice caz miscarea de redesteptare din 1918 nu s-a repetat. Nici in Basarabia , nici in Romania nu mai erau romani capabili sa o genereze. Si aceasta stare jalnica e un efect direct al operatiunii de comunizare, responsabila de PIERDEREA BASARABIEI, unul din capetele de acuzare al procesului comunismului romanesc. Cit timp insa nu vom reusi sa extirpam agentii sovietici , strecurati de 76 de ani in organismul romanesc, acest proces ne e posibil, iar Basarabia isi va continua tragicul destin , rana a istoriei noastre. Cit despre ceilalti romani inchisi in beciurile rusesti din Transnistria ca el, ei vor lungi sirul jertfelor irosite pe altarul unei credinte care, din pacate, nu mai e impartasita de majoritate!

Ioan Rosca, refugiat politic in Canada

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s