„Biserica” protestanta, creatie EVREIASCA

Prin inventarea ereziilor protestante, evreii au urmarit distrugerea crestinismului, adica a Bisericii Catolice.

Toate ereziile de origine jidovească au fost învinsede creştinism – afară de Protestantism,
care singur rezistă spasmurilor de izbăvire ale Bisericii şi chiar se întinse din ce în ce, ca râia, asupra celor mai multe popoare de rasă anglo-germană.Or, jidovii doreau de mult şi lucrau din toate pute-rile lor ca o asemenea erezie să poată tăia în două unitatea creştinătăţii.

Totuşi, aceasta nu le era încă de ajuns.O despărţire analoagă se produsese mai înainte,prin schisma grecească fără nici un câştig pentru Israil.Trebuia ca partea eretică

sa le fie favorabilă şi săpoată să se învoiască, cu funcţia oarbă de mâner desecure, pentru a dobori partea rămasă ortodoxă. Acesta fu rolul ce ovreii făcură să joace Protestan-tismului; şi, într-adevăr, această erezie trebuia săservească de leagăn celei mai formidabile societăţi oculte-Francmasoneriei,
După cum zice COPIN-ALBANCELII, „lumea protestantă trebuia să formeze cuibul în care să clocească oul societăţii secrete”

Originea.

Francmasoneria – care este minciuna întrupată – pune în mâinile neofiţilor săi cărţi rituale încare povesteşte că „originea ei se pierde în noaptea timpurilor”.În realitate, primele loji francmasone luarănaştere în Englitera, pe la începutul veacului al XVII-lea.

Deja, în 1621, când BÂCON scrise la Nouvelle Atlantide, el cunoştea bine constituţia acestei societăţisecrete, iar CROMWELL(1599-1658) fu susţinut de francmasoni, căci fusese protectorul jidanilor şi ridica sesentinţa de proscripţie ce apăsa asupra lor.De altfel, la toţi şefii protestanţi ai Engliterei găsim că planul acestei societăţi oculte este foarte propriu pentru a ataca cu vigoare principiile catolice şipentru a zdruncina naţiile care, ca Franţa şi ca Spania,rămăseseră credincioase acestor principii.În urmă, Francmasoneria fu importată, mai întâi în Franţa apoi în Spania, în Italia, în Suedia, în Ţările-de- jos etc, în cursul veacului al XVIII-lea. Primele loji franceze fură fondate de la 1720 la 1730 şi, în mai puţin de 25 ani după aceea, o mulţime de altele se constituiră, nu numai în Franţa, dar şi în toată Europa.

Organizaţia.
Pentru a întemeiaFrancmasoneria, ovreii au luat ca decor o legendă din Talmud;
dar au organizat această societate după modelul Cahalului.
Francmasonii simbolizează pe lucrătorii zidari care, în timpul lui Solomon, au clădit templul din Ierusalim.Scopul actual al Francmasoneriei este să „rezidească templul lui Solomon”, ceea ce înseamnă, vorbind fără metaforă, să restabilească
dominaţia lui Israil asupra tuturor naţiilor pământului.
„Originea jidoveasca a Francmasoneriei este manifestă – zice DRUMONT – şi jidanii nu pot fi nici măcar acuzaţi de multă prefăcătorie, în această circumstanţă; într-adevăr, niciodată un scop mai desluşit n-a fost indicat sub o mai transparentă alegorie. A trebuit toată naivitatea Arienilor pentru ca să nu înţeleagă că,invitându-i să se unească ca să răstoarne vechea societate şi să reconstruiască Templul lui Solomon, i-a poftit să asigure triumful lui Israil”
SCOPURILE REVOLUŢIEI FRANCEZE
1. Introducerea jidanilor în Franţa şinaturalizarea lor.
Acum, cunoscând rolul pe care Francmasoneria l-a jucat în producerea şi conducerea Marii Revoluţii, săamintim cititorului că ovreii – goniţi din Franţa în 1394 – nu s-au întors îndărăt decât în 1791, când Constituantale-a deschis larg fruntariile.
Dar aceasta n-a fost îndeajuns fiilor lui Iuda. Ei au voit să pună mâna şi pe drepturile de cetăţenie, jinduite cu mare dor. Cum însă jidovii, prin ei înşişi, ar fi fost neputinci-oşi să ajungă la realizarea unui asemenea scop, au recurs la Francmasonerie –
creată de ei tocmai pentru acestscop – şi această formidabilă societate ocultă le-a permis să facă să lucreze francezii „la reconstruireaTemplului lui Solomon”.
Şi, într-adevăr, francmasonii din Constituantă luptară timp de patru ani, pentru ca jidanii sosiţi de ieri,să capete aceleaşi drepturi civile şi politice ca şi francezii. Ei reîncepură de paisprezece ori atacul şi sfârşiră, a cincisprezecea oară, prin a-şi ajunge scopul – la 29 septembrie 1791, chiar în ajunul dizolvării Constituantei.
Faimoasa Carte a Drepturilor omului apare, celor ce o privesc mai de aproape, ca fiind inventată ca să disimuleze o
alta pe care voiau să o impună lumii, fără săo formuleze, Cartea Drepturilor Jidovului.
2. Suprimarea creştinismului
Vom insista acum asupra unui al doilea scop pe care l-a avut Francmasoneria în timpul Marii Revoluţii -scop capital pentru neamul talmudic, adică: nimicirea creştinismului, scop pe care a început să-l pună în practică, chiar înaintea izbucnirii acestei teribile furtuni. Într-adevăr, francmasonii avură dibăcia diavolească să se scape mai întâi de singurul duşman de care aveau serios teamă, adică de iezuiţi!
„Fără desfiinţarea prealabilă a iezuiţilor, Revoluţia franceză ar fi fort imposibilă”, zice RABAUD SAINT-ETIENNE, protestant şi revoluţionar. Suprimarea iezuiţilor a fost, într-adevăr, un capod’opera de perfidie din partea Francmasoneriei.  Aceşti călugări se găseau în drumul său şi o împiedicau să înainteze. Ei erau nişte creştini – nu numai buni şi caritabili – dar inteligenţi, instruiţi, crescuţi într-o disciplină rigidă, capabili să opună o rezistenţă invincibilă francmasonilor şi chiar să demaşte manoperele oculte ale acestora, ceea ce, în momentul acela, ar fi avut ca rezultat înlăturarea definitiv a scopului, la care jidanii ţineau atât de mult să ajungă. Masonii începură deci să răspândească, cu profunzime, minciuni şi calomnii atât de infame asupra acestor bravi soldaţi ai lui Hristos, că şi astăzi în toată Europa şi chiar la noi, în România -numele de iezuit este odios şi echivalează cu acela de viclean mârşav. „Concertul de acuzări şi de calomnii azvârlite încontra iezuiţilor în această epocă, are ceva înspăimântător”, scrie chiar un istoric protestant. Apoi, când ceasul păru sosit pentru a-şi executa planul conceput în întuneric, francmasonii recurseră la violenţă, unită cu ipocrizia. Prima lovitură fu dată în Portugalia. În aceeaşi zi,mănăstirile iezuiţilor fură înconjurate de trupe şi aceşti părinţi fură aruncaţi în închisoare, sub inculpaţia de conspiraţie. Puţin timp după aceea veni şi rândul Franţei, care fu succesiv urmată de Spania şi de Austria.În Spania şi în imensele colonii ce le poseda pe atunci, Compania lui Iisus fu nimicită printr-un mijloc şi mai infam. Francmasoneria fabrică o scrisoare falsă, pecare o prezentă ca venită din partea iezuiţilor. În această scrisoare se vorbeşte de nişte documente, din care ar rezulta că naşterea regelui nu fusese legitimă şi că, prin urmare, acesta n-avusese nici un drept asupra tronului pe care-l uzurpase. O asemenea invenţie absurdă făcu o aşa de mare impresie asupra prea credulului monarh, că imediat el ordonă expulzarea a 6.000 de iezuiţi.În urmă, francmasonii atacară direct catolicismul, cu toată ardoarea ce o poate da un monstruos fanatism. Vom urma, şi aici, pe marele istoric TAINE, care descrie persecuţia religioasă a Revoluţiei, vorbind de Constituţia civilă a clerului.
Una din trăsăturile caracteristice, cele mai marcante ale Revoluţiei a fost o groaznicăpersecuţie religioasă.
Această persecuţie – expresia unei uri implacabile în contra creştinismului – a lovit nu numai în clerul înalt,care altădată se bucura de privilegii, dar a izbit şi în toţi preoţii şi în toţi credincioşii, adică în imensa majoritatea poporului francez.
Jacobinii începură prin a închide, a dărâma, a incendia bisericile, a le jefui tezaurele, a profana vasele şialte obiecte sacre. Dar toate astea nu le-au fost de-ajuns. După ce au confiscat bunurile ecleziastice şi, prin aceasta, au suprimat „cultul, cercetările ştiinţifice, învăţământul superior şi primar, asistenţa săracilor, îngrijirea bolnavilor,… a infirmilor, a femeilor lăuze,educaţia orfanilor şi a copiilor găsiţi… Adunarea stabili Constituţia civilă a Clerului. Or, această Constituţie tinde, nici mai mult nicimai puţin, să facă „Biserica Franţei schismatică „.
Papa nu vă mai avea, de acum înainte, să confirmeepiscopii sau preoţii.„Poporul alege miniştrii Bisericii. Episcopul e numit de către alegătorii departamentului, preotul, de cătrealegătorii districtului, şi, prin o agravare extraordinară, aceşti alegători nu sunt nici măcar ţinuţi să aparţină comuniunii sale.”
Nicolae Paulescu – Spitalul

2 comentarii la “„Biserica” protestanta, creatie EVREIASCA

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s