James Olson – Cele 10 „porunci” ale contraspionajului si contrainformarilor (interne si externe)

„O! De ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost caun râu şi fericirea ta ca valurile mării!” (Cartea lui Isaia 48:18)

Necesitatea muncii de contraspionaj nu a dispărut şi nici nu există vreo probabilitate în acest sens. Încheierea războiului rece nu a însemnat şi dispariţia ameninţării informative din partea Uniunii Sovietice. Noul serviciu de informaţii extern al Rusiei democratice, S.V.R., continuă să acţioneze contra noastră.
S.V.R. este cel care a preluat de la K.G.B., în anul 1991, pe Aldrich Amesşi tot S.V.R. a fost cel care a lucrat împotriva S.U.A. cu ex-ofiţerul CIA, HaroldJames Nicholson în perioada 1994 -1996 şi cu foştii agenţi speciali ai FBI, EarlPitts (arestat pentru spionaj în anul 1996) şi Robert Hanssen, arestat pentruaceeaşi infracţiune în anul 2001. Acelaşi S.V.R. instalase (în anul 1999) undispozitiv de ascultare într-o sală de conferinţe a Departamentului de Stat. Dar ruşii nu sunt singurii. Există deja o mare îngrijorare în legatură cu spionajulchinez în S.U.A. Departamentul Energiei şi-a sporit semnificativ măsurile desecuritate la laboratoarele sale naţionale, încă din anul 2000, ca reacţie laafirmaţiile că serviciile speciale chineze au furat din S.U.A. secretele armelor nucleare.Paul Redmond, fost director adjunct pentru contrainformaţii în cadrul CIAa afirmat în anul 2000, în faţa Comitetului Permanent Special pentru Informaţii al Camerei Reprezentantilor, că cel puţin 41 de state încearcă să facă spionaj împotriva Statelor Unite. Pe lângă Rusia, China şi Cuba, sunt mentionati şi câţiva „prieteni”, inclusiv Franţa, Grecia, Indonezia, Israel, Filipine, Coreeade Sud şi Taiwan.Statele Unite, ca singura superputere rămasă în arena mondială, va fi oţintă constantă a geloziei, resentimentelor, rivalităţilor şi provocărilor la adresa prosperităţii ei economice, a securităţii şi a calităţii de lider mondial.Aceasta înseamnă că S.U.A. vor face obiectul unei activităţi de spionaj lascară extinsă.După o carieră preponderent contrainformativă în cadrul CIA, se poatespune că regulile acestei munci sunt general valabile şi trebuie urmatescrupulos. Diferenţele sunt mici; depinde dacă adversarii sunt ruşii, chinezii,cubanezii sau altcineva. De asemenea, sunt puţine diferenţe dacă vorbim de1985 sau de 2005. Îngrijorarea crescândă este că ele nu sunt respectate.Aceste „porunci” nu au cazut din cer. Ele sunt, prin ce au mai bun,rodul unei experienţe personale (îndelungate) şi au fost adunate pentru cole care lucrează în această muncă şi pentru tinerii care ar putea s-o facă în viitor.
• Prima poruncă: Fii ofensiv!
Dacă această muncă este doar pasivă, reactivă şi defensivă va eşua. Nu putem doar să aşteptăm ca lucrurile să se desfaşoare de la sine. Cheltuim preamult pe gratii, seifuri, alarme şi alte măsuri pur defensive de păstrare asecretelor, dar nu pe acest teren am primit lovituri în ultimii ani. Spionii suntcei care ne-au produs prejudicii. Concepţia noastră trebuie să fie neabătutofensivă. Trebuie să-i căutam pe adversari, să-i urmărim. Acţiunile”agresive” cu agenţi dubli sunt esenţiale în orice plan de contraspionaj, dar nusunt suficiente. Trebuie să punem oamenii noştri inteligenti şi imaginativi săelaboreze noi scenarii pentru acţiuni controlate de noi. Serviciile adversetrebuie să fie ţinute cu garda jos, pentru a nu suspecta că noi controlămacţiuni pe care acestea cred că ele le-au iniţiat.Dar ofiţerii care lucrează în acest domeniu nu trebuie să se bazezeexclusiv pe eforturile proprii. Şi trebuie să-şi îndemne permanent colegii carelucrează cu surse umane să identifice, să puncteze şi să recruteze ofiţeri dinserviciile adverse.
Cheia succesului în contraspionaj este penetrarea.
Ar trebui să acţionăm cu agresivitate atât împotriva adversarilor tradiţionali, cât şi a celor netradiţionali. De câte exemple avem nevoie cu privire la acţiuni contra S.U.A. desfăşurate de ţări aşa-zise prietene, pentru ane convinge de corectitudinea adagiului:
„Există natiuni prietene, dar nu servicii de spionaj prietene!”
Când avem suspiciuni că ofiţerii unui serviciu de informaţii, prieten sauadversar, operează împotriva noastră, ar trebui să-i supunem unor teste, plasându-le o momeală ispititoare. Dacă, însă, deschidem o acţiune, dacă oresping, ca aliaţi adevăraţi, tot am aflat ceva. Orice serviciu străin este un potenţial adversar netradiţional; nici un astfel de serviciu nu ar trebui să primească un cec în alb vizavi de măsurile contrainformative ofensive ale noastre.
• A doua poruncă: Onoraţi-vă profesioniştii!
De-a lungul anilor s-a dovedit într-o măsură sau alta, în funcţie de caz,că profesioniştii din acest domeniu nu au primit ceea ce meritau în materie deavansări, obţinerea unor posturi, aprecieri, stimă şi alte forme derecunoaştere.
Adevărul este că aceştia nu sunt prea populari şi nu sunt întotdeauna bineveniţi, pentru că, de regulă, aduc veşti proaste.
Cândlucrurile ies prost, ei sunt buni de criticat. Succesele lor sunt eşecurile lor.Dacă prind un spion, sunt săpuniţi şi întrebaţi de ce a durat atât de mult.Dacă nu
prind nici unul, sunt întrebaţi de ce şi ce-au făcut cu banii pe care i-aucheltuit pe operaţiile de contraspionaj. Oricum ar ieşi, tot rău este.S-a putut observa în timp că mulţi din cei mai buni profesionişti au evitatsă lucreze în contraspionaj (şi contrainformaţii externe.) Nu era o cale rapidă de promovare şi obţinere a unor poziţii. Unii şefi au lăsat o moştenire detestabilă înaceastă privinţă, alţii au încercat s-o atenueze.Totuşi, bătălia nu este pierdută complet.
Trebuie să facem mai multpentru ca aceşti oameni să fie promovaţi, recunoscuţi şi respectaţi, astfel căcei mai buni ofiţeri tineri să fie atraşi să ne urmeze în această profesienobilă, în care medaliile se poartă pe sub haină…
• A treia poruncă: Controlaţi strada!
Acest lucru este fundamental, dar este probabil cel mai ignorat, deşiacesta este câmpul de acţiune al spionajului.Timp de ani de zile, noi am cedat străzile capitalelor lumii (inclusiv alemarilor centre de spionaj), în favoarea K.G.B., G.R.U. şi a altor servicii secreteest-europene, fie pentru că n-am ştiut cum să le controlăm, fie pentru că nu eramdispuşi să plătim preţul unei supravegheri meticuloase, profesionale şi permanente.Ofiţerii serviciilor adverse trebuie urmăriti, iar zonele cunoscute de întâlnire supravegheate. Când o acţiune este în curs de desfăşurare, trebuie să fiefolosite măsurile de filaj şi supraveghere nedetectabile, să fie identificaţi participanţii şi să se obţină probe.Dispozitivele de supraveghere sunt scumpe (selecţia şi pregătirea personalului, maşini, aparatură foto, radio şi video, a partamente sigure, posturi deobservaţie şi aşa mai departe), dar dacă nu le avem, vom fi un contraspionaj de mâna a doua şi nu vom rezolva cazuri majore.
• Porunca a patra: Cunoaşte istoria propriului serviciu!
Este foarte descurajant să stai de vorbă cu tinerii ofiţeri şi să constaţi ce putin ştiu ei despre istoria contraspionajului american. Aceasta este o profesie dificilă şi periculoasă. Multi ofiţeri buni şi bine intentionaţi au făcut greşeli îngrozitoare. În cele mai multe cazuri, eşecurile lor sunt bine documentate, dar învăţămintele se pierd dacă ofiţerii noştri nu citesc asemenea literatură.Cunosc ei, de exemplu, cazurile Nosenko, Pollard sau Shadrin? Auexaminat ei greşelile noastre în cazul X sau cazul Y? Sunt ei la curent cu cele publicate mai recent, ca de exemplu “Arhiva Mitrokhin”? Se poate aprecia căeste o activitate indispensabilă a formării unui ofiţer american de contraspionaj(şi cu certitudine o obligaţie profesională) să studieze aceste eşecuri din trecut, să reflecteze asupra lor şi astfel acestea să nu se mai repete.
• Porunca a cincea: Nu ignoraţi munca de analiză!
Analiza a fost prea adesea “copilul vitreg” al contraspionajului. În generalvorbind, lucrătorii operativi fac analize de slabă calitate. Ei acţionează, se mişcă,sunt rapizi, poate un puţin impulsivi, poate un pic “cowboy”. Ei se simt cel mai bine afară din birou. Le place să iasă în oraş. Cercetarea şi analiza constituie preocuparea lor, dar când au încercat să le facă n-a ieşit bine.Analiştii sunt altfel. Sunt mai cerebrali, sedentari şi au răbdare. Eidescoperă lucruri pe care lucrătorii operativi le văd; ei scriu mai bine.
Apar lucruri interesante atunci când un număr suficient de analişti seapleacă asupra rapoartelor noastre privind agenţii dubli, asupra transcrierilor de benzi magnetice, a hărţilor, datelor de deplasare şi arapoartelor de filaj. Ei găsesc explicaţii, fac conexiuni şi concentreazăatenţia noastră asupra domeniilor unde se pot obţine rezultate mai bune.
Multe departamente ale comunităţii contrainformative au înţeles acest lucru şi auintrodus analişti cu experienţă în operaţiile lor, dar altele n-au făcut-o.
• Porunca a şasea: Nu fi lipsit de colegialitate!
De-a lungul anilor, probabil că mai mult rău au produs comunităţiicontrainformative obstrucţiile şi sabotajele dintre agenţii, decât chiarinamicii noştri.
Au existat timpuri când cei de la CIA şi FBI nici nu-şi vorbeauşi ambele dispreţuiau serviciile secrete militare. Nu e de mirare că activitatea decontraspionaj şi contrainformatii seamană cu o scenă de măcel şi că unii spioniincredibil de periculoşi au rămas mult timp nedepistaţi.Aceste atitudini, comentarii şi manifestari cinice au otrăvit minteaofiţerilor tineri şi au afectat cooperarea, făcând caz de presupusa noastră „superioritate” şi denigrând capacitatea altor organisme.Activitatea de contraspionaj e atât de dificilă, chiar şi în cele mai bunecircumstanţe, încât nu poate fi realizată decât împreună (cu alţii). N-ar trebui să permitem ca unele trăsături de personalitate, gelozii sau competiţii să stea încalea unor misiuni comune. Colegii noştri din alte servicii sunt tot atât de ataşaţiactivităţii ca şi noi, tot atât de profesionişti, de harnici şi de patrioţi. Să fim, deci,colegiali.
• A şaptea poruncă: Pregăteşte-ţi oamenii!
 Contraspionajul este o disciplină distinctă, cu deprinderi care se însuşescîn timp. Nu e doar o problemă de logică aplicată şi bun-simţ în acţiuni, ci un modfoarte specializat de a vedea şi de a analiza lucrurile. Este o profesie care trebuieînvăţată. Nu există înlocuitor pentru acest tip de profesionist. Numai un sistem de pregătire extins, regulat şi specializat poate crea astfel de cadre.
•Porunca a opta: Nu te lăsa dat la o parte!
Există oameni, în munca de informaţii şi în structuri guvernamentale, cărora nu le plac în mod deosebit ofiţerii de contraspionaj, pentru că au oreputaţie amestecată, văd probleme peste tot, pot face exces de zel, se amestecăîn acţiuni şi dau bătaie de cap. Ofiţerii de caz şi şefii lor nu acceptă să creadă căacţiunile lor ar putea fi penetrate de adversar, şi este o tendinţă umană naturală aacestora de a se opune controlului contrainformativ. Ei cred că îl exercită ei înşişişi nu le place să li se spună de către aşa-zişii specialişti în contrainformaţii,neimplicaţi în acţiuni, cum să le conducă.Şi mai mult, funcţionarii guvernamentali care conduc programe sensibilesau persoanele care încheie contracte pe probleme de apărare şi informaţii preaadesea tind sa minimalizeze riscurile contra-informative şi să se opunăintervenţiilor de acest gen. După părerea lor, ofiţerii de contraspionaj agită problemele şi reactionează exagerat la ele. „Succesele” lor în materie de prevenire sunt invizibile şi imposibil de cuantificat, în timp ce semnalele dealarmă trase la descoperirea unor probleme generează agitaţie uriaşă; nu e demirare că ei sunt adesea priviţi ca un fel de pacoste.Atunci când este necesar, un serviciu de contraspionaj/contrainformaţiitrebuie să se impună în faţa organizaţiei pe care este desemnat să o protejeze. Un profesionist ţinut pe dinafară sau invitat înauntru doar când îi convine gazdei, nu-şi poate face bine treaba.Deci, atunci când sunteţi blocat de un om obtuz cu optică ostilăcontraspionajului (contrainformaţiilor), ocoliţi-l, mergeţi la superiorii săi şidocumentaţi toate cazurile de refuz de acces, de cooperare sau alte obstrucţii.
Daca n-o faceţi şi ceva merge prost (cum este şi probabil în astfel desituaţii), atunci veţi fi consideraţi vinovaţi.
• A noua poruncă: Nu renunţa niciodată!
Este cea mai importantă poruncă. Ce s-ar fi întâmplat dacă cei ce se aflau pe urmele „cârtiţei” Ames ar fi renunţat după 8 ani de supraveghere şi n-ar fi intrat în al nouălea? Ce-ar fi fost dacă noi am fi întrerupt o anumită acţiune desupraveghere după 5 luni şi nu am fi continuat în a şasea? Istoria e plină de astfel
de exemple. FBI acuză astăzi cetăţeni americani implicaţi în spionaj în anii ’60 şi’70. Organele de contrainformaţii externe ale armatei fac la fel. Numele acestui „joc” este insistenţa.
Cei fără răbdare n-au succes.
 Spionajul nu are limite şi noi n-ar trebui sa ne creăm una prin propria automanipulare şi inacţiune.
Trădătorii şi spionii trebuie să ştie că nu vor finiciodată în siguranţă şi nu vor avea somn liniştit. Dacă investigaţiile sunt permanente şi persistente, următorul fugar, următoarea penetrare sau supraveghere, următorul indiciu, vor fi în favoarea noastră.
Nu renuntaţi niciodată!
•Porunca a zecea: Nu rămâne prea mult!
Contraspionajul are elemente de hazard şi nu cred că cineva ar trebui săfacă din asta o carieră întreagă şi neîntreruptă.
Cei îmbătrâniţi în contraspionaj devin puţin fantomatici; e greu să tecufunzi în fiecare zi în această lume contorsionată şi acaparatoare, fără acădea eventual pradă unor deformări ale gândirii, denaturării şi excesuluide zel. Exact aceste trăsături au dus la cele mai mari dezastre în istorianoastra contrainformativă.
Această muncă are nevoie de aerisire şi gândire proaspătă. Oameni dinafara sistemului contrainformativ trebuie aduşi progresiv şi prin rotaţie. Ar mai trebui ca profesioniştii cu vechime în această muncă să lucreze câte 2-3 ani încadrul grupului pe care sunt însărcinaţi să-l protejeze. Se vor întoarce împrospătaţi, mai deştepţi şi mai puţin predispuşi să cadă în iadul gândirii duble,al impresiei că munca lor este cea mai importantă, în tiparul „noi împotriva lor”sau în sindromul „nimic nu e ceea ce pare”. Aceste “zece porunci” sunt rezultatul unei experienţe personale. Alţi profesionişti pot să nu fie de acord cu ele, să aibă alte priorităţi. Se pot face dezbateri, dar asupra unui lucru trebuie să existe un acord: că activitatea de contraspionaj si contrainformatii constituie o prioritate nationala.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s