Partidul Totul Pentru Ţară

Site oficial: Totul-Pentru-Tara.ro

Programul Partidului „Totul pentru Tara”

Partidul “Pentru Patrie” s-a constituit in primii ani dupa caderea comunismului din necesitatea de exprimare a viziunii politice a celor care, in deceniile de opresiune comunista ,n-au incetat sa spere intr-o Romanie libera, asezata temeinic in cursul unei dezvoltari care sa corespunda comandamentelor intrinseci ale neamului romanesc, identitatii nationale si aspiratiilor poporului la bunastare, ordine si armonie sociala.

Dupa 18 ani de lupta si prezenta neincetata pe scena politica a tarii, desi au intampinat dificultati si piedici care pareau insurmontabile, datorate putinatatii mijloacelor materiale, dar si atmosferei politice de calomnii, ostilitate si desconsiderare din partea fortelor politice care au guvernat Romania in ultimii 20 de ani, fondatorii partidului, luptatori pentru libertate in rezistenta anticomunista, veterani de pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial, fosti detinuti politici, au reusit sa transfere unei noi generatii spiritul de lupta si jertfa care i-a animat si sa puna Partidul “Pentru Patrie” in situatia de a prezenta un nou program politic si o noua strategie destinata sa dea partidului o perspectiva politica clara pentru urmatorii ani.

Programul Partidului “Pentru Patrie” se adreseaza in egala masura locuitorilor Romaniei de azi, obositi si revoltati de o clasa politica a carei performanta de administrare a treburilor tarii a fost dezamagitoare, cat si milioanelor de romani care au ales sa-si exprime pierderea sperantei prin plecarea din tara si gasirea de solutii de existenta in strainatate.

Pentru toti romanii, propunem o alta abordare politica, de natura sa redea speranta, sa refundamenteze credinta in destinul neamului romanesc, de a avea aici, la gurile Dunarii si pe crestele Carpatilor o tara binecuvantata de Dumnezeu si de oameni, un spatiu de civilizatie si cultura european, un loc de care fiecare roman sa poata fi mandru si sa se simta acasa.

Reconstructia statului roman, asa cum a rezultat din succesiunea regimurilor politice de dupa anul 1989, se caracterizeaza din pacate prin clientelism politic, birocratie supradimensionata, ineficienta a institutiilor, coruptie generalizata si injustitie sociala. Numeroasele modificari ale legislatiei, incepand cu Constitutia tarii si continuand cu legi si ordonante in toate domeniile vietii sociale, politice si economice au reusit sa constituie din pacate un edificiu statal subred, cu norme contradictorii si complicate, care conduc la o administratie ineficienta atat la nivel central cat si la nivel local, la abuzul unor cercuri de influenta nelegitime, la coruptie si saracie.

CADRUL LEGAL
Se impune o revizuire generala a cadrului normativ, incepand cu Constitutia, pe o baza noua data de o serie de principii cum ar f:

-redactarea actelor legislative in articole simple si scurte, inteligibile la nivelul omului cu o instructie medie, cu fraze neechivoce.

-limitarea “betiei de cuvinte”; actele normative vor fi cat mai concise posibil.

-eliminarea explicita, in baza unui program pe parcursul a 5 ani a cca. 2/3 dintre normele in vigoare, care sunt déjà cazute in desuetudine, atat din cauza continutului perimat cat si din cauza redactarilor deficitare..

-instituirea la nivelul Consiliului Legislativ de obligatii privind calitatea redactarii si neechivocul terminologiei utilizate, de natura sa asigure accesul cat mai general al cetatenilor la continutul actelor normative.

FAMILIA
Suntem pentru revalorizarea familiei ca nucleu al societatii romanesti. Ne pronuntam pentru sprijinirea mai activa de catre stat a familiei, pentru descurajarea tendintelor de spargere a unitatii si trainiciei familiei, asa cum o cunoastem ca matrice sociala constituita de milenii in societatea europeana.

BISERICA

Statul va spriji biserica in ce priveste o mai extinsa implicare sociala a acesteia; vor fi sprijinite cu prioritate initiativele de recladire spirituala si materiala a familiilor in dificultate, de revenire a increderii in zonele de excluziune sociala, de mangaiere si alinare a suferintelor.

AGRICULTURA
Romania este istoric, cultural si spiritual o tara de tarani.

In acest sens militam pentru redarea demnitatii si valorii familiei taranesti. Se impune reconsiderarea si reactualizarea ideii de exploatatie agricola familial asa cum a fost definite de art. III din Proclamatia de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918: …” i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii”

Se va asigura cadastrarea gratuita in termen de maximum 2 ani a tuturor proprietatilor funciare, de natura a permite intrarea acestora in circuitul civil, precum si relansarea creditului rural, esential pentru dezvoltarea durabila a acestor exploatatii.

SCOALA

Militam pentru revenirea la o distribuire echilibrata a anilor de instructie scolara, tinand cont de intreaga experienta a scolii romanesti, dar si de convergenta studiilor cu nivelul actual din tarile cele mai dezvoltate din Europa.

Se va dubla nivelul de salarizare al cadrelor didactice in raport cu actuala grila de salarizare, dar numai in masura unor evaluari drastice care sa determine cresterea increderii in calitatea si eficienta educatiei in sectorul public.

Se vor sprijini initiativele de invatamant privat prin alocarea de la buget a sumelor considerate cheltuiala medie per elev, doar in conditiile in care rezultatele evaluarior vor stabili un nivel de calitate similar sau superior nivelului invatamantului public.

SANATATEA

Sistemul public de sanatate va necesita o reforma profunda, de natura a restabili calitatea actului medical ca serviciu public cu caracter special, acordand un statut important medicilor si cadrelor medicale.

COEZIUNEA SOCIALA SI LUPTA CU BIROCRATIA

Lipsa de incredere la nivele largi ale societatii, precum si coeziunea sociala distrusa in anii de comunism si nerefacuta deloc in anii urmatori au produs un sistem birocratic vast si ineficient. Se impune limitarea drastic a procedurilor complicate si umilitoare, prin care numerosi ”purtatori de hartii” blocheaza initiativele si obliga practic toti beneficiarii serviciilor publice la demersuri indelungate, umilitoare si costisitoare atat sub raportul timpului alocat cat si financiar.

CORUPTIA GENERALIZATA DIN INSTITUTII SI ALTE FORME ALE PUTERII DE STAT

Lupta impotriva coruptiei va trebui reevaluata, renuntand la implicarea univoca a statului si implicand societatea civila si cetatenii in calitate de persoane responsabile. Se impune introducerea unor forme ale curtilor cu jurati in cazurile de mare coruptie, de natura a creste responsabilitatea si implicarea cetateneasca.

SPRIJINIREA MEDIULUI DE AFACERI ROMANESC SI CRESTEREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE ECONOMICA

Se vor sprijini prin masuri active pietele de marfuri, pietele financiare si piata fortei de munca, de natura sa aduca intreprinzatorilor romani facilitate in derularea initiativelor economice si o crestere importanta a potentialului de dezvoltare a firmelor.

DEZVOLTAREA DURABILA-UN CONCEPT DE CONSERVARE A TEMEIURILOR NATIONALE IN CE PRIVESTE RESURSELE NATURALE

Resursele naturaleale Romaniei au reprezentat in decursul istoriei in egala masura o binecuvantare si un prilej de invidii, impilari, jafuri si cuceriri din partea neamurilor care vremelnic ne-au invecinat. Avem obligatia sa reevaluam integral calitatea si cantitatea resurselor noastre naturale, si sa intocmim strategii de utilizare pentru fiecare dintre categoriile de resurse naturale, astfel incat orice initiative de exploatare sa poata fi incadratea in principiile international recunoscute ale dezvoltarii durabile.

INCLUZIUNEA SOCIALA

Resusele financiare limitate ale statului nu permit o alocare suficienta pentru a acoperi toate necesitatile persoanelor defavorizate social. Dar o crestere a implicarii din partea organixzatiilor societatii civile, ale beneficiarilor de asistenta sociala, a bisericii si a altor actori sociali ar contribui la eficientizarea alocarii resurselor si la o mai corecta alocare a acestor resurse.

ROMANII DIN DIASPORA

Ultimele 2 decenii au accentuat la o dimensiune catastrofala fenomenul emigratiei. Sute de mii dintre cei mai capabili cetateni romani au ales sa paraseasca tara natala pentru a-si implini destinul oriunde in lume. Se impune gasirea modalitatilor de revenire in tara a acestora, in special a tinerilor cu studii temeinice in marile centre de invatatmant si a oamenilor de afaceri al caror capital ar contribui la viitoare proiecte de dezvoltare economica in Romania. Va fi necesara acentuarea integrarii economice si educationale cu Republica Moldova, de natura a pregati un viitor comun pe ambele maluri ale Prutului.

Personalităţi

GAVRILĂ OGORANU

„ Am  pornit pe drumul acesta cu credinţa că      aceasta ne era datoria.  Altfel nu puteam face. (…) Orice soartă ne va da      Dumnezeu sîntem  siguri că din jertfa şi truda noastră va ieşi un viitor mai      bun al  acestui neam.

Ion Gavrilă  s-a născut la 4 ianuarie 1923 în satul  Gura Văii din Ţara Făgăraşului, într-o  familie de ţărani vrednici. A  fost unicul băiat între 2 surori, Ileana şi Eugenia. În sat li se   spunea «ai Ogoranului». Aici Ion Gavrilă a crescut într-o lume plasată  în  armoniile primordiale ale vieţii, în spiritul valorilor creştine, al  omeniei şi  iubirii de frumos. Clasele primare le-a făcut aici, în Gura  Văii. Toate aceste zile frumoase, cu luminile şi umbrele lor,  avea să  le evoce cu nespus talent în cartea “Amintiri din copilărie“. A urmat  cursurile  prestigiosului Liceu Radu Negru din Făgăraş. Aici se va  înrola, cu mai mulţi  colegi, în Frăţia de Cruce « Negoiul ». Frăţiile  de Cruce (FDC)  erau organizaţii anticomuniste ale Mişcării Legionare,  destinate educării elevilor.  Pentru că îi plăcea munca pământului,  deprinsă de la tatăl său, Gheorghe  Gavrilă, s-a hotărît să urmeze  Agronomia. Astfel a devenit student al  Facultăţii de Agronomie din  Cluj. Totodată, s-a înscris şi  la Academia de Studii Comerciale din  Braşov,  pe care o urma în paralel. În 1942 Ion Gavrilă avea să fie  condamnat şi  încarcerat pentru activitate în FDC. Schimbările contra  firii impuse cu  forţa de guvernul Groza, la adăpostul şenilelor  sovietice au atras opoziţia studenţimii  române.

În munţi !

În ziua de  10 mai 1946 a avut loc demonstraţia  studenţească de la Cluj. Ion Gavrilă  Ogoranu era în al 2-lea an de  studenţie. Ulterior manifestaţiei, comuniştii au  atacat Universitatea  şi căminele studenţeşti, devastându-le cu topoarele.  Studenţii din din  dealul Mănăşturului s-au înarmat cu bâte, pietre şi pari,  baricadând  porţile. Lor li s-au alăturat oameni din satele din jur, din părţile   Dejului şi aproape toată populaţia Clujului. Ziarele de limbă maghiară  ale  partidelor comuniste şi socialiste jubilau, anunţând : „O lecţie  dată  studenţilor“. Dar studenţii au continuat cu greva generală, cerând  pedepsirea  vinovaţilor. Ion Gavrilă a participat direct, ca  vicepreşedinte al studenţilor  de la Agronomie. Rectorul i-a somat pe  studenţi să depună carnetele la rectorat  şi să se prezinte la cursuri.  Din 6000 de studenţi, doar 14 s-au conformat. În  schimb, centrele  universitare de la Timişoara, Bucureşti, Braşov, Iaşi s-au  solidarizat  cu greva clujenilor. Acelaşi lucru l-au făcut şi studenţii din   Cehoslovacia. Greva a durat peste 10 zile. Ion Gavrilă scăpa de astă  dată de o  condamnare.

Începe Rezistenţa ! Reuşind să scape de masivele arestări din   noaptea de 11 mai 1948, Ion Gavrilă începe recoagularea elementelor  dispersate  în urma uriaşei lovituri. El participă activ la pregătirea  Rezistenţei  Armate Anticomuniste promovată de partidele istorice, de  Mişcarea Legionară şi  de ofiţeri ai armatei române. Un timp lucrează   la o fermă de lângă Braşov.  Aici va afla că a fost condamnat la 15 ani  de muncă silnică, în contumacie, în  “Procesul Marii Trădări Naţionale”,  înscenat de comunişti, la comanda KGB,  împotriva conducerii Mişcării  Legionare, unor înalţi ofiţeri şi principalilor  industriaşi din  România. Începând din 1948, împreună cu alţi studenţi,  ofiţeri şi  elevi, a organizat “Grupul Carpatin de Rezistenţă Naţională Armată”  din  Munţii Făgăraşului, după toate regulile militare.

“Haiducii lui Dumnezeu”.

Până în 1949, instrucţia s-a făcut  într-o tabără cu corturi şi armament.  După acest an, dezvoltarea  Securităţii n-a mai permis acest mod amplu de  activitate. Doisprăzece  tineri au renunţat la tot: carieră, familie, statut  social, formând  nucleul propriu-zis al partizanilor făgărăşeni. În schimb, mii  de  oameni din satele Ţării Făgăraşului au constituit o adevărată reţea  secretă  de susţinători şi furnizori de informaţii ai Grupului Armat  Făgărăşan.

Timp de 7 ani au dus o   activitate de guerillă, organizându-se în grupuri mici, mobile, uşor   deplasabile, care puteau fi oricând oriunde. Au înfruntat vitregiile  naturii  alpine, dar şi ura şi mişelia comuniştilor. Au fost susţinuţi  de familiile din satele făgărăşene, dar  au existat şi localnici care  s-au vândut comuniştilor, trădându-i. Au urmat ani  de arestări masive,  condamnări, execuţii. Au acţionat în permanenţă după  legile moralei  creştine şi ale onoarei militare. Nu au ucis decât în ciocnirile   directe cu Securitatea, atunci când lupta deschisă era singura şansă de   scăpare. În schimb, ori de câte ori au avut în bătaia puştii membrii  trupelor  de Securitate, dornici de galoane, nu au tras, deşi o puteau  face.

În 1951,  Ion Gavrilă avea să afle că a fost condamnat, tot în contumacie,  la  moarte, pentru organizarea Rezistenţei Armate. Dar, nu a fost prins  niciodată de securitate. Mereu era  cu un pas înaintea lor. A fost  persoana care timp de aproape 30 de ani n-a  putut fi arestată de  comunişti. Chiar dacă în Ţara Făgăraşului au fost aduse  batalioane  întregi de armată şi securişti dornici de galoane.

Gavrilă  este rănit  într-o ciocnire cu trupele de Securitate, în mai 1954. Din întregul grup, doar doi vor scăpa cu viaţă,  iar din aceştia unul va  cunoaşte supliciul închisorilor, comuniste.  Totuşi, toţi cei căzuţi nu au murit  în luptă, ci prin vânzare. Eternul  tragic blestem al Neamului Românesc !

„Cititorul  poate  s-a săturat de câţi au fost ucişi în această carte până acum. Şi-l  previn  că cele mai multe din numele întâlnite şi altele pe care nu  le-am pomenit încă  vor muri la rândul lor. Dar nici unul nu va muri în  luptă deschisă. În luptă,  în  munţi, vom fi răniţi, dar morţi nici   unul. Ucişi am fost numai atunci când am fost vânduţi. În spatele  fiecărui  tânăr ucis (…) se află un Iuda ştiut sau neştiut. Nu unul  care se va căi şi  spânzura, ci din cei ce se vor folosi de plata  vânzării şi vor ajunge mari şi  tari şi vor arunca cu noroi în memoria  celor pe care i-au vândut.”

Mlaştina deznădejdii.Rămas singur în munţi, Ion Gavrilă va purta  de-acum în suflet durerea  pentru camarazii pierduţi. În cartea sa, el  avea să descrie aceste tragice  momente astfel:

“Când bate vântul în   munţi, de se cutremură şi şuieră stâncile, uneori se năpusteşte asupra  unui  picior de pădure de brad cu atâta înverşunare şi îi răstoarnă cu  răgăliile în  sus sau îi frânge când pământul este îngheţat, încât, în  răgazul a câtorva minute,  o pădure de brad mândră e la pământ. Uneori, unde şi unde,  câte un brad, cine ştie prin ce minune a  întâmplării, rămâne în picioare. Dacă acel brad ar avea  conştiinţa existenţei sale, ar fi  tentat să creadă că a avut noroc, faţă de  fraţii săi ucişi într-o  clipită. Şi poate se mângâie că a supravieţuit. Nu ştie  că-l aşteaptă o  soartă mult mai tristă decât a fraţilor săi căzuţi…”

Un liman: Galtiu

Scăparea sa a fost la Galtiu,  lângă Alba Iulia. Aici  s-a ascuns la familia Anei Săbăduş, soţia fostului său  coleg de liceu,  docotrul Petru Săbăduş, condamnat de comunişti şi ucis în  închisoare. O  vreme s-a ascuns la moara din Sîntimbru. Ana Săbăduş avea să-i  devină  credincioasă soţie. În taină şi-au unit destinele înaintea lui Dumnezeu.  Acesta l-a ocrotit de cei ce-l  căutau, ca pe Proorocul Ilie,  odinioară, să-i ia viaţa. În ciuda vizitelor  făcute, sub diferite  pretexte, de vecini informatori sau securişti travestiţi  în necunoscuţi  de treabă.

« Nici o  mişcare, Gavrilă, că tragem ! »

Ion Gavrilă a fost prins  într-o seară de primăvară a  anului 1976, la Cluj, de un amplu dispozitiv de  securişti deghizaţi în  salahori la lucrările de construcţii. A fost anchetat  timp de cinci  luni la Securitatea din Bucureşti, unde s-a încercat iradierea  sa,  într-o încăpere special amenajată în acest scop. Cu acest prilej a aflat că de  persoana sa se interesa însuşi  secretarul de stat SUA Kissinger. Pe atunci  România condusă de  Ceauşescu cunoştea o îmbunătăţire – de nevoie – a relaţiilor  cu  Washingtonul, dictatorul comunist vizitîndu-se în acea perioadă cu   preşedinţii americani Carter şi Nixon. După 1989, Ion Gavrilă avea să  afle că, într-adevăr, camarazii  refugiaţi în SUA, prin făgărăşeanul Ion  Halmaghi, înainta-seră  preşedintelui Nixon o listă cu nume ale unor luptători  în Rezistenţă,  de care acesta se interesarse personal la Ceauşescu.

În «libertate»

Eliberat, Ion Gavrilă a fost  angajat, de-abia după un  an, ca muncitor la IAS Apoldu de Sus, iar apoi ca  tehnician la IAS  Miercurea Sibiului, unde a lucrat până la pensionare.

Cruciada Copiilor

Evenimentele din Decembrie  1989 îl fac pe Ion Gavrilă  să ia calea Bucureştiului. În zorii zilei de 23  decembrie, fostul şef  al partizanilor din Munţii Făgăraşului cobora din tren în  Gara de Nord,  într-o capitală unde tirania se zdruncina prin sângele atâtor  copii  nevinovaţi. Cum era firesc, a mers la Televiziunea Română  « Liberă »  (sic !), unde oportuniştii şi uneltele vechiului  regim monopolizau,  deja, pe rând micul ecran. La solicitarea sa de a i se da  voie să apară  pe post, crainicul Gheorghe Marinescu, cel care ani la rând a  minţit  cu neruşinare un popor întreg, îi interzicea lui Ion Gavrilă accesul la   tribună, cu replica devenită celebră: « Contra cui aţi luptat în munţi:   contra comuniştilor sau contra legionarilor ? »

Se strâng rândurile

Breşa creată în structurile  sistemului comunist de  cutremurul istoric din Decembrie 1989 a dat  posibilitatea recoagulării  vechilor luptători în Rezistenţă, risipiţi de teroarea  bolşevică.  Aceştia s-au manifestat sub diferite forme, ca asociaţii, fundaţii  şi  partide politice. Ion Gavrilă Ogoranu participă, ca membru fondator, la   întemeierea Partidului « Pentru Patrie », în 1993. În 1995 devine   vicepreşedinte al acestui partid, funcţie pe care o va deţine până în  martie  2005. În luna noiembrie a aceluiaşi an, avea să fie ales  Preşedinte al  Partidului « Pentru Patrie ». Concomitent, Ion Gavrilă Ogoanu  a activat în numeroase organizaţii cu  caracter civic, între care Fundaţia  « George Manu », Fundaţia « Buna  Vestire », Academia  Civică, Memorialul Sighet, ca şi în prestigioasa  « Amnesty  International » – alături de personalităţi ca preşedinţii  americani Reagan  şi Bush-senior. În 1997 a întemneiat Fundaţia  Luptătorilor în Rezistenţa Armată  Anticomunistă.

__________________________________________________________________________________________________

NISTOR CHIOREANU

S-a născut în judeţul Braşov, în anul 1907. Studii de drept la Cluj, practică avocatura al Sibiu. Avocat, doctor în drept.

Comandant legionar. În 1940-1941 este şef al regiunii Ardeal.

După lovitura de stat a lui Antonescu din 1941 se refugiază în Germania unde este internat în lagărul de la Buchenwald. Revine în ţară în toamna lui 1944, desemnat de Horia Sima ca locţiitor al lui Nicolae Petraşcu, ce fusese investit cu funcţia de „comandant legionar general”, practic şef al Mişcării legionare din ţara ocupată, în scopul reorganizării Legiunii şi contituirii strcuturilor de Rezistenţă Naţională. După arestarea lui Nicolae petraşcu şi a celorlalte căpetenii legionare, asigură, un timp, conducerea clandestină a MIşcării, până când este şi el arestat.

Este judecat în 1948, în lotul fruntaşilor opoziţiei anticomuniste şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. Face detenţie până în anul 1964, trecând prin închisorile Jilava, Aiud, Gherla, Râmnicu Sărat.

A scris, în condiţii foarte grele, ascunzînd manuscrisele de desele percheziţii ale Securităţii, lucrarea memorialistică Morminte vii , apărută la Editura „Institutului european pentru cooperare culturală şi ştiinţifică”, Iaşi, 1992.

După decembrie 1989, în jurul să se recoagulează majoritatea structurilor alcătuite din vechii combatanţi legionari, fiind şeful Grupului de Comandă al Mişcării legionare din ţară, iar după 1992 figurează ca lider al grupului de iniţiativă pentru reînfiinţarea Partidului „Totul pentru Ţară”, denumire neacceptată de autorităţi şi preschimbată în „Pentru Patrie”. Preşedinte al PPP între 1993 şi 1995, când se retrage în Senatul PPP.

Moare în noiembrie 1998.

_______________________________________________________________________________________________

VIRGIL MATEIAŞ

S-a născut în satul Dridif, judeţul Făgăraş (azi Braşov), în anul 1905.

Din 1928 studiază la Facultatea de Drept din Bucureşti şi intră în Mişcarea Legionară.

Avocat în Braşov şi Făgăraş. Comandant legionar din anul 1937. Prefect al judeţului Făgăraş în anul 1940.

Luptă ca ofiţer de rezervă pe frontul de răsărit.

Arestat în mai 1948, este condamnat şi deţinut timp de 16 ani în lagărele şi închisorile comuniste (1948-1964). La Gherla este supus acţiunilor de reeducare comunistă, fiind torturat în mod înfiorător, dar nefăcînd nici un compromis.

După decembrie 1989 asigură funcţia de locotenent al lui Nistor Chioreanu. În vara anului 1992, participă la Budapesta, la întâlnirea cu Horia Sima, la bordul unui vas pe Dunăre. În 1993 mambru în comitetul de înfiinţare al PPP şi vicepreşedinte al acestuia.

Colaborează la Gazeta de Vest din Timişoara şi la Cuget şi veghe din Făgăraş. Publică Anii de groază în România comunistă, Cântece nescrise din închisori şi Existenţa tragică.

Se stinge din viaţă la 2 ianuarie 1995.

______________________________________________________________________________________________

ERNEST MAFTEI

„În lutul greu din care am  plecat / Am  frãmântat simţire. / Din urã am clãdit iubire. / Între seninul din   Înalt / Şi jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care  am  plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba  albã,  încâlcitã, roasã. / Pãrinte, o sã vin curând acasã”. (Ernest Maftei, 21 decembrie 1989)

S-a născut la 6 martie 1920 în  comuna Prăjeşti, lângă Bacău. La Şcoala Normală din Bacău a debutat cu versuri  în revista Liliacul,  editată împreună cu patru colegi. Tot aici intră în Frăţia de Cruce, organizaţie   anticomunistă a tineretului naţional-creştin al cărei lider devine. Avea  17  ani. În 1937 participă la tabăra FDC de la Carmen   Sylva (azi Eforie Sud). În 1938, este arestat de autorităţile dictaturii   regelui Carol II, fiind incarcerat în lagărul de la Vaslui. Aici va  asista, pe  21 septembrie 1939, la executarea a câtorva zeci de membrii  ai Partidului  « Totul pentru Ţară », moment descris în numeroase  intervieuri. Între 1941-1945 urmează Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din  Iaşi. Tot în această perioadă este arestat şi  condamnat de autorităţile  antonesciene pentru activitate în FDC. Trece,  ca deţinut politic, prin  inchisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti.  Judecat de patru ori pentru apartenenţă  la Mişcarea Legionară, este  achitat de fiecare dată. După război este şomer, fiind hăituit pentru  credinţa sa politică. Joacă  la Teatrul Poporului sub numele de Erman  Valahu. Aici primeşte Meritul  Cultural clasa I, la care este  nevoit să renunţe pentru a nu se deconspira. Este arestat şi condamnat de regimul comunist. O  şansă unică face să scape  de condamnare, graţie talentului înnăscut. Începe cariera cinematografica cu pelicula  « Desfăşurarea », în  19… Urmează o carieră de excepţie, Ernest Maftei  însumând în palmaresul sau multe filme. Va  deveni unul dintre monştrii  sacri ai filmului românesc şi unul dintre cei mai  populari actori  români. Alături de Colea Răutu şi alţi actori,  înfiinţează Uniunea Cineaştilor  din România.   În noaptea de 21 decembrie  1989 participă,  alături de tineretul român, la manifestaţia anticomunistă de la  Piaţa  Universităţii. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri,   pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care  am plecat / Am frământat simţire.  / Din ură am clădit iubire. / Între  seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos /  Mereu m-am întors / În lutul  greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar  nici n-am câştigat. /  Mi-e barba alba, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin  curând acasă”. În  acea noapte, la baricada de la  Intercontinental, reuşeşte să ia doua  pistoale mitralieră dintr-un TAB. Cu  acestea va pătrunde a doua zi în  C.C. al P.C.R., dupa fuga lui  Ceauşescu. Prima perioadă a regimului  neocomunist al lui  Iliescu va însemna pentru Badia persecuţii mai mari decât în  perioada  lui Ceauşescu. Ernest Maftei va fi o permanenţă a manifestaţiilor de   stradă inâiţiate de forţe începând cu ianuarie 1990. Va fi de asemenea,  unul  din reperele Pieţei Universităţii, îndemnând tineretul să lupte  împotriva  comuniştilor care îşi consolidau puterea. Venirea minerilor în  Bucureşti, la instigaţiile  lui Iliescu, a însemnat teroare şi moarte răspândită  pe străzile  capitalei. În ziua de 14 iunie 1990, a fost  ridicat de acasă de cinci  indivizi deghizati în mineri, bătut şi aruncat pe  malul Dâmboviţei,  unde a zăcut inconştient circa şapte ore. A fost salvat de un  cetăţean  care l-a recunoscut şi l-a transportat la urgenţă. Soţia sa avea să decedeze,  în urma unui  infarct, din cauza acestor persecuţii. În septembrie 1993, în  timpul puciului de la  Moscova, la radio Deutche Welle a fost nominalizat al  cincilea pe o  presupusa lista a celor mai periculoşi anticomunişti, făcută de   autorităţile de la Bucureşti. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest  Maftei:  „Hai că-s porci ! Tocmai pe locul cinci şi nu pe primul?”

Astăzi, Badia Ernest  Maftei  este un actor cu o popularitate uriaşă, bucurându-se de premii şi   distincţii naţionale, ca şi de simpatia publicului românesc. A primit  Premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie,  iar din  partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de   Film din România, „Diploma de recunostinţă”, pentru contribuţia la   dezvoltarea artei şi culturii naţionale. Colaborează la realizarea emisiunii cu caracter  agricol « Ferma »  pe TVR 2. La vârsta de 86 de ani, Badia rămâne un exemplu  de demnitate. Astfel, a  refuzat oferta de a juca într-o telenovelă  românească, în ciuda onorariului  impresionant (300 euro pe zi),  considerând-o o producţie mediocră. De asemenea,  a refuzat premiul  « Cel mai bun român » pe 2005, pentru că între cei  nominalizaţi se  numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani şi  pseudovedete  ale emisiunilor TV de nivel submediocru. Este membru al PPP din 1995.

_____________________________________________________________________________________________________

CONSTANTIN TĂNĂSESCU

In fiecare an, in ziua de 17 martie, camarazii si prietenii isi vor  aminti mai mult de cat oricand, de cel ce a fost si va ramane camaradul  nostru Constantin Tanasescu, pentru ca, exact in urma  cu 2 ani, intr-o dimineata insorita de martisor, cand in gradina sa  florile pe care le indragea atat de mult se defaceau, sufletul sau bun  si chinuit pleca spre cele vesnice.

Nea Tica,  asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un  cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona  Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.

Dupa scoala primara, a  urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul  Carol I (in imobil astazi se afla Muzeul Tehnicii), obtinand  specializarea de maistru electrician-bobinator.

In 1937 intra in Miscarea Legionara,  la varsta de 16 ani. In noptile de 3-6 septembrie 1940, participa activ  la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui  Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul  autoritatilor politienesti.

Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.

Dupa instaurarea  regimului comunist, participa, impreuna cu alti camarazi din Bucuresti,  la constituirea unei organizatii de rezistenta, in scopul subminarii  noului regim dictatorial si in vederea declansarii unei actiuni armate  de sustinere a fortelor Occidentale, in cazul unei inteventii apusene  asupra zonelor ocupate de soviete, interventie ce parea atunci  iminenta..

Arestarea si  anchetarea brutala, in 1948, a unei tinere ce avea functia de curiera a  grupului de rezistenta, face sa cada intreaga structura. Intr-o singura  noapte sunt arestati de Securitate toti membrii structurii. Constantin Tanasescu este anchetat personal de calaul bolsevic Alexandru Nicolski (numele real, cu care venise din URSS, era Boris Grunberg). Tanasescu este condamnat la 15 ani de detentie grea, din cauza unor circumstante  agravante: cu doua zile inaintea arestarii dezgropase si curatase un  revolver pe care il tinuse ascuns timp de 7 ani.

Urmeaza calvarul  cunoscut de toti detinutii politici anticomunisti, trecand prin mai  multe inchisori: Jilava, Aiud, Gherla, Vacaresti.

In inchisoarese  implica in activitatea organizata, in cadrul Ajutorului legionar,  desfasurat la Aiud, sub coordonarea lui Ion Agapie, vechi militant  legionar. Alimentele stranse de detinutii din aceasta structura  ajungeau, printr-o filiera secreta, la varfurile Rezistentei Nationale  Anticomuniste, care se aflau in Zarka Aiudului, fiind supusi unui regim  de exterminare. Acest mic ajutor alimentar era de multe ori salvator  pentru acei oameni ucisi prin infometare. S-a remarcat de asemenea, la  Gherla, unde a refuzat reeducarea comunista, si prin faptul ca, in  timpul lucrului la fabrica, statea ore intregi peste program, ajustind  piesele realizate prost de detinutii mai tineri, pentru a evita  pedepsirea acestora prin inchidere la “neagra” ori prin taierea si asa  insuficientelor ratii alimentare zilnice.

Este eliberat in 1963, la termen.

Se incadreaza in viata  sociala, si va lucra ca muncitor la diferite intreprinderi bucurestene,  iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.

Un exemplu de dăruire…

Dupa decembrie 1989 se  implica activ in toate actiunile desfasurate de vechii combatanti in  Rezistenta anticomunista, prin intermediul Asociatiei Fostilor Detinuti  Politici. In 1993 devine membru al Partidului “PENTRU PATRIE”, in care avea sa depuna o activitate permanenta, pana in ultimile zile de viata.

Dupa nenumarate cereri  adresate autoritatilor locale pentru primirea unui spatiu cat de mic in  vederea desfasurarii activitatii, cereri “onorate” cu refuzuri sau  lipsa de raspuns, un grup de initiativa alcatuit din Constantin Iulian,  Tica Tanasescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Corneliu Suliman, Misu  Dumitrescu, Costache si Getta Anghelescu, Emanoil Paraschivas, dr.  Niculina Marinescu, Mitica Comsa s.a., porneste la ridicarea unui sediu  al PPP prin propriile forte, dupa traditia legionara, prin donatiile  membrilor si munca voluntara. In aceasta batalie, nea Costica Tanasescu a avut un rol esential, donand Partidului terenul pe care s-a ridicat  ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Fara teama de a exagera, Constantin Tanasescu a avut, in construirea sediului nostru, rolul pe care, in perioada interbelica l-a avut generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul.  Cu deosebirea ca, daca acela partinea nobilimii romanesti, fiind  descendent al unei familii princiare de un prestigiu iesit din comun,  nea Costica a fost un om modest, provenit dintr-o familie de muncitori,  dar care s-a distins in cruntele conditii de dtentie, in fata  camarazilor sai, ca un exemplu de sobrietate, de inflexibilitate in fata  oricarui compromis, de spirit de daruire si intr-ajutorare pana la  sacrificiu pentru aproapele cazut in nenorocire.

Nu a existat in PPP batalie la care camaradul Tanasescu sa nu aiba un aport deosebit.

Desi viata ii  rezervase foarte multa suferinta, era dominat permanent de dragoste, pe  care o revarsa asupra celor din jur. Plin de daruire, era mereu prezent  cu ajutorul sau acolo unde era nevoie. In ciuda sobrietarii ce-l  caracteriza, era stapanit de un spirit tineresc. Participa laolalta cu  tinerii camarazii, deopotriva, atat la actiunile organizate, cat si la  nunti, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tica activa in Organizatia Bucuresti in cadrul unui grup constituit aproape in totalitate din tineri.

Modest si plin de  dragoste, asa s-a stins in zorii unei zile de primavara, dupa o scurta  suferinta, in Spitalul “Victor Babes” din Bucuresti. Ne-a fost, tuturor,  camarad, frate si bunic, exemplu de onestitate, eroism, modestie,  spirit de disciplina si daruire pentru aproapele, pentru cauza neamului  romanesc.

Dumnezeu sa-l odiheasca in pace ! In veci pomenirea lui !

Constantin Tanasescu: Prezent!

Contact

Partidul „Totul pentru Tara”

Str. Veseliei Nr.21, Sector 5
Bucuresti, Romania

021.424.15.50
0732.153.917

PROGRAM DE RELATII CU PUBLICUL:

LUNI: 17-19

MIERCURI: 9:30-11:30

JOI: 17-19

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s