Joseph Goebbels: Luptători pentru reichul etern

Citam integral articolul ” Luptători pentru reichul etern” de pe site-ul NSEuropa.org/Romanian

Sub presiunea atacurilor inamice care, de luni de zile vin din vest, din est şi din sud, precum şi datorită bombardamentului continuu al oraşelor germane, unele persoane au început să şovăie. Este aproape necunoscut în istorie faptul ca un popor să îndure încercări de o asemenea amploare, aşa cum au îndurat germanii în aceşti ani. Nu e nevoie să fie descrise în amănunt mizeria care ne ameninţă pe toţi, durerea, temerile sau tortura spirituală. Le cunoaştem pe toate prea bine dar suntem prea mândri pentru a cere mila lumii. Purtăm o povară grea, căci luptăm pentru o cauză nobilă, iar pentru a atinge măreţia trebuie să îndurăm greutăţile luptei. Credinţa aceasta trebuie să fie baza noastră în mijlocul acestui infern al auto-distrugerii ce ameninţă umanitatea. De aceea ţinem la ea atât de puternic, pentru că o dată cu pierderea ei am dispărea şi noi. Pentru cei mai înţelepţi o consolare îl reprezintă faptul că suferinţa noastră va lua sfârşit, aşa cum sfârşesc toate suferinţele pământeşti. Important e modul în care se va sfârşi. Un final fericit depinde în totalitate de noi. Trebuie să-l merităm. Cum am reuşit să facem dovada calităţilor noastre războinice în repetate rânduri de la începutul războiului, la fel trebuie să facem şi acum, când sfârşitul acestei gigantice bătălii între popoare e aproape. Întunericul cel mai dens e chiar înainte de răsăritul soarelui. Stelele care au luminat cerul nopţii dispar una câte una, iar întunericul acoperă totul. Apoi, vălul întunericului va cădea brusc şi soarele se va înălţa pe cerul roşu ca sângele. Aşa se întâmplă în natură, aşa se va întâmpla şi pentru popoare şi naţii, mai ales în război, care este cel mai teribil eveniment natural din cursul existenţei lor. Aveţi încredere şi răbdare până ce va veni timpul! Credinţa nu e de ajuns. Trebuie să luptăm şi să muncim cât putem mai bine. Este de înţeles că unii dintre noi, privind la problemele apărute în ultimii doi ani se gândesc la motivele pentru care acestea au apărut, sau dacă puteau fi evitate, dar asemenea gânduri nu trebuie lăsate să ne copleşească. Trebuie să ne înfruntăm soarta cu curaj, fără a ne pierde credinţa că luptăm pentru o cauză dreaptă iar victoria va fi a noastră dacă vom rezista. Ar fi o greşeală să căutăm ţapi ispşitori în aceste momente. Vinovaţi sunt duşmanii noştri. Ei nu sunt de acord cu statul nostru, cu sistemul nostru social, cu organizarea comunităţilor noastre, pentru că văd în ele un pericol pentru sistemul lor de exploatare a lumii. Aceşti duşmani merită ura şi acuzele noastre. Bătălia pe care o ducem poate fi câştigată numai prin unitatea întregii naţiuni.

Criza mondială prin care trecem ia forme tot mai teribile, nu numai pentru noi ci pentru toată Europa, inclusiv pentru duşmanii noştri. După cum şi jurnalele engleze şi americane recunosc, mai mult de jumătate din populaţia Europei suferă de foame. Acest lucru va avea consecinţe politice, sporind confuzia din tabăra inamică. Ei trebuie să câştige războiul repede. Acest lucru explică repetatele apeluri către noi, prin care cer să depunem armele şi să ne predăm. Pentru noi acesta este încă un motiv să ignorăm aceste apeluri, să aşteptăm până când criza se va acutiza. Ar fi o naivitate să credem că pot continua războiul la infinit datorită superiorităţii lor materiale. Ca şi noi, şi-au extins potenţialul de război la limită, astfel epuizându-l. Acest lucru nu poate dura la infinit. Important e cine clachează primul şi se predă. Acela va pierde războiul şi va suporta consecinţele înfrângerii. Aceasta nu e o scuză ieftină pentru a consola sufletele slabe. Dacă studiem presa inamică ne dăm seama de confizia din tabăra lor. Nu există nici măcar o problemă mondială asupra căreia să fie de acord. Singurul lucru cu care sunt de acord e că Reich-ul şi poporul german trebuie eliminat. Dar şi în această privinţă sunt probleme, căci fiecare vrea o porţie cât mai mare din jaf. Nimeni nu spune că aceste palnuri vor face omenirea mai fericită. Scopul războiului purtat de ei este de a cufunda lumea în mizerie. Acest lucru înseamnă că trebuie să continuăm lupta pentru libertatea noastră până la capăt. Umanitatea înfruntă o luptă o criză de proporţii, dar aceasta nu o va distruge, aşa cum nu vom fi distruşi nici noi.

Criza îşi urmează propriul curs, accelerându-se pe măsură ce războiul continuă. La un moment dat îi va copleşi pe duşmanii noştri, chiar dacă la un moment dat vor împărţi bogăţiile Reich-ului între ei. Acest lucru trebuie împiedicat cu orice preţ, acesta fiind scopul efortului nostru de război. A privi situaţia prezentă doar din punct de vedere militar ar însemna lipsa analizei istorice, care reprezintă un factor important. De importanţă sunt şi factorii naţionali, politici, sociali şi economici, aceştia trebuind luaţi în considerare.

Virtutea cea mai importantă a germanilor este rezistenţa eroică, aceasta fiind valabilă şi pe front şi acasă. Ştim că am mai spus acest lucru, dar adevărul nu-şi pierde valoarea prin repetiţie. Ne dăm seama că duritatea conducerii noastre militare în cursul acestei crize a condus la amplificarea letargiei şi apatiei mai ales în rândul celor afectaţi puternic de război. Nu vom lua măsuri împotriva lor atâta timp cât îşi vor face datoria ce le revine. Tot timpul au existat caractere slabe care au preferat sinuciderea, fanaticii curajoşi trebuind să ia măsuri. Aceştia trebuie să le arate calea, şi, în funcţie de situaţie, trebuie să îi controleze prin ordine clare şi ferme. Toţi avem probleme, dar acesta nu este un motiv ca să aducem o şi mai mare problemă asupra semenilor noştri, lucru valabil pentru fiecare individ, în cele mai vitrege condiţii.

Nesiguranţa trebuie combătută fără sentimente. De obicei, cei care au fost afectaţi cel mai rău de război nu se plâng cel mai mult. Aceştia îşi fac datoria în tăcere, cu gândul ca cei care au murit pentru ţară să nu-şi fi dat viaţa în van. Cei care se plâng au cele mai piţine motive pentru a face acest lucru şi trebuie combătuţi cu fermitate. Ei nu ştiu ce fac şi ce se va întâmpla dacă oamenii încep să-i asculte. Aceştia sunt asemenea celui care, aflat în pericol de înec îşi trage salvatorul la fund. Cine îşi păstrează raţiunea va face ceea ce trebuie pentru a-l salva pe cel în pericol, dar şi pe sine. Noi, cei care apărăm Reich-ul avem o sarcină similară azi. Am jurat să luptăm pentru Fuhrer şi pentru cauză. Trebuie să servim ca exemplu, acordând ajutor material dar mai ales spiritual sau dând ordine ferme, având ca scop întoarcerea acestora la datorie, fără a face greşeala de a le accepta slăbiciunile, care în acest fel ar putea să se dezvolte.

Vremurile grele au nevoie de oameni duri. Epoca noastră e cea mai grea dintre toate. Am înfruntat eşec după eşec, dar acesta nu e un motiv pentru a renunţa şi a lăsa lucrurile să-şi urmeze cursul firesc. Ei nu vor renunţa dacă noi ne predăm. Înfruntăm duşmani sângeroşi şi răzbunători care îşi vor îndeplini planurile mârşave dacă le dăm ocazia. Unii vor să execute şi să deporteze germanii în Siberia, iar ceilalţi să ne decimeze prin teroare şi înfometare. Nu există îndoială în privinţa asta. Cosiderăm că este de datoria noastră să avertizăm asupra acestui pericol şi să repetăm acest mesaj, chiar cu riscul de a plictisi, pentru a sensibiliza cetăţenii asupra realităţii pericolului pe care îl înfruntăm. Când vom scăpa de povara războiului, ne vom dedica lucrărilor păcii. Dar atât timp cât ea apasă pe umerii noştri, avem un singur ţel: să rezistăm cu orice preţ, să fim tot mai tari pe măsură ce furtuna ne loveşte.

Acesta este singurul lucru demn de făcut de noi şi de liderii noştri în acest moment. Lumea se aşteaptă la asta, chiar dacă afirmă contrariul. Am înfruntat prea multe crize pentru a nu şti cum încep, cum se desfăşoară, dar mai ales cum se termină. Tot ce contează e tăria spiritului. Când cerul se întunecă, când fulgere fără număr coboară din norii ameninţători, acesta e momentul când trebuie să înlăturăm orice teamă şi să înfruntăm elementele bărbăteşte, până când soarele va răsări iar. Cei ce tremură sub furtună nu vor recunoaşte acest lucru în zilele însorite. De ce? Pentru că le e ruşine de propria teamă, de faptul că furtuna le-a dezvăluit sinele demn de dispreţ. Noi, pe de altă parte, nu vom avea nimic de ascuns. Vom fi dovedit că loialitatea faţă de Fuhrer şi ţară a fost autentică. Am făcut ce am promis. Nici ghinionul şi nici norocul nu ne-au influenţat; am rămas aşa cum eram şi cum vom rămâne până la moarte: luptători pentru Reich-ul etern al germanilor, care a înfruntat furtunile vreme de două milenii şi care, călit în urma acestui război, va mai exista încă două milenii. În vremuri paşnice i-am fost alături prin festialuri şi prin cântece. În vremuri grele, braţele şi inimile şi chiar vieţile noastre îi aparţin.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s