Vara, pe litoral, nu vin doar turistii, ci si Martorii lui Iehova si alte secte periculoase

Păziţi-vă de secta „Martorii lui Iehova”

Misionare ale sectei „Martorii lui Iehova”

 Secta Martorilor lui Iehova, a apărut la anul 1884, fiind întemeiată de către Charles Russell, venind cu pretenţia de a fi singurul grup creştin adevărat din întreaga lume. Ei susţin că Biserica Ortodoxă învaţă erori şi că toţi cei ce nu sunt Martori ai lui Iehova vor fi nimiciţi de către Dumnezeu.  Cu toate acestea, realitatea ne demonstrează că acest grup reprezintă o sectă amăgitoare. Fiecare creştin care discută sau participă la adunările acestei secte riscă să piardă:
  1. Comuniunea cu Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică,  singura păstrătoare a adevărului, de 2000 de ani încoace;
  2. Pierde Sfântul Botez, cu care au avut grijă să-l încreştineze părinţii încă din fragedă copilărie cât şi celelalte Taine ca Cununia, Sfântul Maslu, Impărtăşania, Spovedania, etc.;
  3. Pierde viaţa de veci, nădejdea în învierea morţilor, rugăciunile pentru cei adormiţi, părinţi, fraţi, moşi şi strămoşi ai noştri;
  4. Pierde ajutorul Crucii, care este armă îmotriva Diavolului, negând puterea icoanelor, multe dintre care sunt făcătoare de minuni, cât şi rugăciunile sfinţilor, mulţi dintre care au suferit martiriul pentru numele lui Hristos.
  5. Pierde pe Iisus Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat (Ioan 1;1), prin afirmaţia că Iisus Hristos este o creatură.
  6. Pierde toate sărbătorile creştine, ca Paştele, Crăciunul, Boteaza, Bunavestire, de fapt, absolut toate sărbătorile creştin-ortodoxe;
  7. Pierde posibilitatea de a se ruga Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, care este veşnică rugătoare către Fiul Său iubit, pentru noi cei ce ne chinuim;
Acestea sunt doar câteva momente, din învăţătura de Credinţă Ortodoxă, în care Secta Martorii lui Iehova nu cred, luptând aprins împotriva adevărului de credinţă, care este mărturisit doar de către Biserica Ortodoxă.

  1. Martorii lui Iehova neagă principalele învăţături ale Bibliei. După cum am spus mai sus, este vorba despre Iisus Hristos, pe care ei îl consideră doar un înger, care nu este decât mai mare decât ei, dar de fapt, arhanghelul Mihail. Neagă dogma Sfintei Treimi, învierea trupească, existenţa sufletului, pedeapsa pentru cei păcătoşi, existenţa raiului şi a iadului, etc. Ba mai mult, prin traducerea care au făcut-o la 1961, ei au modificat o serie de versete în interesul lor, prin acestea înşelând lumea. Nu este oare primejdios să aparţii unei organizaţii ce neagă principalele învăţături ale Bibliei?
  2. Martorii lui Iehova au un trecut de profeţii false neâmplinite. Liderii Martorilor lui Iehova pretind să vorbească cu autoritate profetică în Numele lui Iehova Dumnezeu, însă au emis mai multe profeţii care nu s-au adeverit. De exemplu, ei au prezis ca Armaghedonul şi sfârşitul lumii vor veni in anul 1975. Pentru a acoperi aceasta profeţie neadeverită, majoritatea Martorilor din zilele noastre neagă ca această prezicere s-ar fi făcut vreodată, deşi acest fapt se poate dovedi cu uşurinţă în propria lor literatură. Organizaţia Martorilor lui Iehova a mai prezis că sfârşitul lumii va veni şi în anii 1914, 1915, 1918, 1925 si 1942. Martorii au profeţit că Avraam, Isaac şi Iacov trebuiau să învieze şi să revină pe pământ în anul 1925. Au greşit în fiecare dintre preziceri. Biblia declară ca profetia neimplinită este caracteristica de bază a unui profet fals (vezi, Deuteronomul 18:21-22). Nu este oare primejdios sa urmezi o organizatie ce are un trecut plin de profetii false?
  3. Organizatia Martorilor lui Iehova isi foloseste autoritatea abuziv. In ciuda numeroaselor ei profeţii false, organizatia Martorilor lui Iehova pretinde ca ea este singura religie adevarată şi că doar membrii ei sunt singurii creştini adevaraţi. Organizaţia afirmă că nimeni nu poate afla adevăruri spirituale dacă nu face parte din ea. De asemenea, mai susţine că mântuirea se obţine doar intrând în organizaţie şi că toţi ceilalţi, cu exceptia Martorilor lui Iehova, vor fi distruşi la Armaghedon. Organizatia Martorilor lui Iehova pretinde ca membrii ei să asculte şi să accepte fără discuţie orice poruncă şi interpretare oferită de către organizaţie.

Prin prezenta, vreau să afirm că membrii acestei secte sunt periculoşi pentru fiecare dintre noi. Ţin să vă îndemn să nu-i ascultaţi, să nu primiţi literatura lor şi cu atât mai mult, să nu-i primiţi în casele Dumneavoastră. Ei nu vor aduce decât lepădarea de adevăratul Dumnezeu, dezbinare şi ură, depărtare de tot ce are mai sfânt în sufletul său fiecare dintre noi. Să ne ajute Dumnezeu să înfruntăm şi această ispită, ferindu-ne de toată învăţătura eretică, venită din partea lor!

 Preot Iulian Raţă
Despre secta mormonilor

Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile, popular numită „mormonă”, este un amestec exotic de învătături si practici neoprotestante si „îmbunătătiri” ale conducătorilor organizatiei, numiti „profeti”. Numărul membrilor este în prezent de aproape 13 milioane, răspânditi în întreaga lume.

Un profet nou

Joseph Smith, întemeietorul sectei, s-a născut într-o familie săracă în perioada marilor treziri religioase din Statele Unite din secolul 19. Tatăl lui avea serioase probleme în a asigura un trai decent pentru familia sa, fiind ocupat mai tot timpul cu căutarea de comori rămase de la vechile triburi de indieni. În regiunea în care locuia familia Smith circulau multe legende despre străvechi triburi de indieni care îşi îngropaseră comorile acolo, si nu putini erau cei care săpau toata ziua după astfel de cufere.

Joseph Smith a crescut într-un mediu în care legendele despre comori ascunse se împleteau cu predicile apocaliptice ale predicatorilor ambulanţi.

În noaptea de 21 septembrie 1823, pe când avea 17 ani, Smith a pretins că a avut o vedenie, în care un înger pe nume Moroni i-a destăinuit unde poate găsi niste table de aur care alcătuiau o carte conţinând „Evanghelia vesnică desăvârsită”, dată de Iisus Hristos vechilor locuitori ai Americii, printr-un profet antic pe nume Mormon. În ziua următoare, după cum povesteste Smith, a găsit tablele îngropate într-o cutie de piatră, în coasta unui deal de lângă casa familiei. Moroni însă nu l-a lăsat pe tânărul Smith să ia tablele decât pe data de 22 septembrie 1827.

Cu nouă luni înainte de această dată, noul „profet” fugise de acasă cu o anume Emma Hale, în casa socrului său din Pennsylvania. Acolo el a început să traducă tablele cu pricina, dintr-o limbă numită de el „egipteana reformată” (o limbă inexistentă), cu ajutorul a două pietre magice – Urim si Turim.

Un fermier din New York, pe nume Martin Harris, s-a arătat interesat de ideile lui Smith si a finantat publicarea cărtii, nu înainte însă de a-i verifica autenticitatea. Pentru aceasta, Harris a dus copiile făcute de Smith după tablele de aur, la profesorul Charles Anthon de la Universitatea Columbia.

Iată ce scrie profesorul Anthon într-o scrisoare din 17 februarie 1834:

Examinând lucrarea în cauză, mi-am dat seama cu usurintă că este vorba de o înselătorie sau de o farsă. Auzind însă de pretentiile financiare ale proprietarului acestor scrieri (Smith) fată de fermier, am început să înteleg că era vorba de un plan pentru a-l însela pe tăran si a-i lua banii…

Lucrarea era de fapt o singură mâzgălitură, constând din caractere deformate dispuse pe coloane. Litere grecesti si ebraice, cruciulite si înflorituri, litere romane inversate sau asezate în pozitie orizontală, toate acestea erau aranjate pe coloane perpendiculare si totul se sfârsea într-o formă rudimentară de cerc segmentat, copiat evident după Calendarul Mexican dat de Humboldt, dar aranjat în asa fel încât să nu fie trădată sursa provenientei lor.

Avertizarea profesorului a fost ignorată de fermier, care si-a ipotecat casa pentru a obtine banii necesari publicării, la data de 26 martie 1830, a Cărtii lui Mormon. După ce Smith a tradus cartea, îngerul care îi apăruse anterior în vedenie l-a vizitat din nou si i-a luat tablele de aur, în prezent neexistând nici o probă pentru verificarea autenticitătii textului si a relatării lui Smith.

Tot în 1830, Smith înfiintează „Biserica lui Iisus Hristos”, schimbându-i la scurt timp numele în „Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile”. Primii membri ai noii „biserici” au fost Oliver Cowdery si, desigur, Joseph Smith. Acestia s-au botezat si s-au numit reciproc conducători ai noii secte, la porunca aceluiasi înger vizitator, primind misiunea specială de a reforma Biserica.

În 1842, Smith este initiat în masonerie, ca numai după o zi să devină Maestru Mason. La scurt timp după aceea, el creează ritualurile pentru templele mormone, copiindu-le îndeaproape pe cele masonice. Din acest motiv, timp de mulţi ani, Marea Lojă din Utah (francmasoni) i-a considerat pe mormoni ca fiind o Lojă clandestină. De altfel, primii cinci lideri ai sectei aveau să fie ei înşişi francmasoni.

Un alt Testament despre un alt Iisus Hristos

Cartea lui Mormon închipuie istoria unor triburi care ar fi populat continentul american în vremuri străvechi.

Astfel, în vremea regelui Iezechia din Israel (aprox. 600 îH), evreul Lehi primeste poruncă de la Dumnezeu să conducă un mic grup de oameni într-o aventură maritimă către continentul american.

Ajuns aici, Lehi si ai săi dau nastere unei civilizatii prospere care, după numai câteva sute de ani, se împarte în două tabere rivale. În urma războiului civil, măreata civilizatie decade. Astfel, potrivit mormonilor, actualii amerindieni sunt urmasii acelei civilizatii de origine evreiască, contrazicând numeroasele dovezi care arată că amerindienii sunt o populatie de origine mongolă, sosită din Asia prin strâmtoarea Behring.

În timp ce, la Ierusalim, Fiul lui Dumnezeu moare răstignit pe Cruce si învie mântuind lumea, profetii civilizatiei de pe continentul american au vedenii despre cele petrecute la Ierusalim, pe Golgota. După înviere, Hristos se arată si lor, dându-le si învătături mult mai deslusite decât cele din Sfânta Scriptură a crestinilor.

Mormon, unul dintre profeti, culege toate relatările istorice si religioase ale poporului său si le asează într-o carte din plăci de aur pe care o îngroapă pentru 1500 de ani, când va fi adusă la lumină de… Joseph Smith.

Aceasta este pe scurt povestea Cărtii lui Mormon. Desi Smith a pretins că îngerul i-a interzis să arate cuiva plăcile de aur, ei îsi justifica ideile religioase exclusiv prin închipuita scriptură străveche.

Pe lângă „Cartea lui Mormon”, secta foloseste si cărtile „Doctrine si legăminte” (138 de revelatii si alte afirmatii apartinând în majoritate lui Joseph Smith) si „Perla de mare pret” (alcătuită în 1842 ca o colectie de scrieri mai mici). Afirmatiile din toate aceste cărti sunt subiect de interpretare si extindere de către liderii sectei, despre care se crede că primesc revelatii si inspiratii suplimentare. În ceea ce priveste Sfânta Scriptură, mormonii cred în ea „doar în măsura în care este tradusă corect” (Articole de credintă nr. 8) si de aceea folosesc varianta „revizuită” de Smith în care, de exemplu, la capitolul 50 din cartea Facerii, este adăugată următoarea „profetie”:

Si acel vizionar pe care îl binecuvântez… numele lui va fi Iosif (Joseph), după numele tatălui său… iar lucrurile pe care le va face Domnul prin mâna lui vor aduce poporul Meu la mântuire.

Acest gen de exceptii le permit mormonilor să respingă, să adauge si să modifice orice pasaj din Scriptură care nu corespunde învătăturilor lor. În acest sens, seful sectei are statut de „profet”.

Învătăturile mormonilor

Ereziile mormonilor sunt pe cât de ciudate, pe atât de blasfemitoare.

Potrivit lor, istoria lumii începe cu un Tată ceresc si o Mamă cerească, ce au mai multi copii. Unul dintre ei, pe nume Elohim, este trimis pe Pământ unde se întrupează sub numele de Adam. Alături de acesta vine, din ceata acelorasi dumnezei, Eva. Cei doi, deveniti astfel primii oameni, primesc poruncă de Sus să nu mănânce dintr-un pom. Satana este cel care o convinge pe Eva să mănânce din pom, deschizându-i astfel mintea că si ei, oamenii, pot deveni dumnezei. Potrivit mormonilor, gestul Evei a reprezentat o cădere în sus, în sensul că ea a fost luminată si a primit astfel revelatia despre posibilitatea accederii la statutul de dumnezeu – un lucru benefic si de dorit.

În urma păcatului săvârsit de primii oameni, în cer are loc un consiliu al dumnezeilor, unde Iisus si fratele său, Lucifer (!!!), se ceartă pe cine va merge să mântuiască lumea. Lucifer este mânat de mândrie si în felul acesta îs pierde harul, devenind un înger rău. El si ceata lui sunt alungati din cer. În urma acestui conflict, cei care au fost de partea lui Lucifer se întrupează pe pământ în oameni cu pielea neagră, aceasta fiind explicatia mormonilor la existenta rasei negre. Până în anul 1978, mormonii au considerat în mod oficial că negrii sunt „dezgustători, murdari şi leneşi”. În acel an, în urma unei „revelaţii”, şi-au schimbat optica şi au început să atragă şi negri în secta lor.

Maria, o tânără din poporul Israel, este vizitată de un înger si, în urma relatiilor intime dintre cei doi, se naste Iisus-omul. Ajuns la maturitate, acesta îsi ia trei sotii: Maria, Marta si Maria-Magdalena, fapt ce i-a îndreptătit pe mormoni să practice poligamia până la sfârsitul secolului 19. De altfel, sexualitatea ocupă un rol important în doctrina mormonilor, ea tinând nu numai de omenesc, ci si de lumea cerească, spiritele preexistente ce se întrupează în oameni fiind rodul dragostei nenumăratelor duhuri ceresti!

Iisus este omorât de iudei si, în urma învierii, se ridică la cer, devenind astfel dumnezeu peste planeta Pământ. Celelalte planete din univers, dacă sunt populate de civilizatii, au fiecare dumnezeul lor.

Mormonii învată că fiecare om, dacă trăieste potrivit învătăturii sectei, poate ajunge dumnezeu peste o planetă. Normele de viată ale sectei sunt stabilite de conducători până în cele mai mici detalii, în acest sens existând o lungă listă de NU FACE, care include si consumul de ceai negru sau cafea. Mormonii pun mare accent pe sănătatea trupului, aceasta influentând mântuirea lor. Considerând că consumul anumitor produse le poate influenta discernământul spiritual, mormonii nu se împărtăsesc cu pâine si vin, ci cu pâine si apă.

O învătătură mai putin oficială a sectei, dar sustinută de unii lideri foarte respectati, este aceea că anumite păcate nu pot fi iertate în numele lui Iisus Hristos. Singura sansă de mântuire a omului respectiv este ca acesta să-si verse sângele (să se sinucidă), în speranta că sângele lui va fi primit ca o jertfă si el va fi astfel iertat de Dumnezeu. Joseph Smith, fondatorul sectei, sustinea că „există anumite păcate atât de grave, încât depăsesc puterea ispăsitoare a lui Hristos. Cei ce comit astfel de păcate, chiar dacă se pocăiesc, nu se vor putea curăti de ele prin sângele lui Hristos. De aceea, singura lor sperantă este să-si verse propriul sânge spre ispăsire, pe cât posibil, spre binele lor” (Doctrinele mântuirii, vol. 1, pag. 135). Potrivit cu această învătătură, Smith a afirmat la un moment dat că el nu l-ar spânzura pe criminal, ci „l-ar împusca sau i-ar tăia capul si ar stropi pământul cu sângele lui, pentru ca aburii să se înalte la Dumnezeu” (Istoria documentară a bisericii, vol. 5, pag. 296). Desi Smith a murit înainte să apuce să transforme această nebunie în lege, urmasii lui au introdus în constitutia statului Utah, unde se află si în ziua de astăzi, prevederea că un condamnat la moarte prin împuscare poate alege să se sinucidă, „asa cum cere legea lui Dumnezeu”. Desi unii lideri mormoni afirmă că aceasta nu este o învătătură oficială a bisericii lor, al zecelea profet al sectei, J. Smith, a declarat că „aceasta este învătătura propovăduită de Joseph Smith iar eu o accept” (ibid., pag. 134). După părerea aceluiasi ereziarh, respectiva idee s-ar regăsi în toate scripturile mormone si chiar si în Sfânta Scriptură (ibid., pag. 135).

O altă adaptare a „voii lui Dumnezeu” la conditiile de pe teren a fost legată de interdictia mormonilor de a bea Coca-Cola. In fata acestui refuz, firma Coca-Cola a amenintat statul Utah, mare producător de zahăr, că va cumpăra zahăr din alte surse. Prompt, Profetul mormon a primit înstiintare de la Dumnezeu că a bea Coca-Cola nu este păcat.

Fiecare mormon îsi face un titlu de cinste din identificarea strămosilor, mergând înapoi în timp cât se poate de mult. Învătând botezul pentru morti, în scopul includerii acestora post-mortem în secta lor, mormonii se botează repetat, pentru fiecare strămos identificat în arborele genealogic al familiei.

Mormonii au săli de adunare în care se strâng duminică de duminică. În afară de acestea există si temple în care se oficiază diferite ceremonii religioase de inspiratie masonică (satanică), folosind o multime de simboluri, jurăminte si gesturi din arsenalul francmasoneriei.

Una dintre aceste ceremonii este „legarea căsătoriilor pentru vesnicie”. Cei doi soti se prezintă în fata unui prezbiter care, în urma invocării puterilor ceresti (?), îi declară pe cei doi căsătoriti si în viata de după moarte. Aceasta bizarerie îl duce pe un nemormon cu gândul la cuvintele Mântuitorului din Sfânta Scriptură, potrivit cărora în Cer nu există căsătorii. Pentru mormoni însă, respectiva învătătură este cât se poate de normală, ea fiind promovată de Cartea lui Mormon care are întâietate fată de Biblie.

Comparatie între învătătura crestină si ereziile mormone

1. Sfânta Scriptură învată că există un singur Dumnezeu si că în afara de El nu mai exista altul (Deut. 6:4; Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34). În contrast, mormonii sustin că există mai multi dumnezei (Cartea lui Avraam 4:3), si că noi, la rândul nostru, putem deveni dumnezei într-o împărătie cerească. De asemenea, mormonii învată că cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali, care li se vor ruga si închina acestora.

2. Sfânta Scriptură învată că Dumnezeu este duh (Ioan 4:24; 1 Tim. 6:15,16), că nu este un om (Numeri 23:19; Osea 11:9; Romani 1:22,23) si că a existat dintotdeauna ca Dumnezeu – omnipotent, omniprezent si omniscient (Psalmii 90:2, 139:7-10; Apocalipsa 19:6; Maleahi 3:6). În contrast, mormonii învată că Dumnezeu a fost cândva om ca noi, care a progresat ajungând dumnezeu, având acum un trup de carne si oase. Mormonii învată că însusi Dumnezeu are un tata si un străbunic, si asa până la infinit.

3. Sfânta Scriptură învată că Iisus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, că a existat dintotdeauna, că este vesnic asemenea Tatălui si egal cu acesta (Ioan 1:1,14; 10:30; Coloseni 2:9). Desi nu era cu nimic mai prejos decât Dumnezeu, Iisus s-a făcut trup pentru mântuirea omenirii. Întruparea Lui a avut loc în chip minunat de la Sfântul Duh, prin nasterea dintr-o fecioară (Mat.1:18-23; Luca 1:34,25). În contrast, mormonii învată că Iisus Hristos este fratele nostru mai mare care a ajuns progresiv la dumnezeire după a fost mai întâi procreat, ca un copil spiritual, de către Tatăl ceresc si o mamă cerească si apoi, conceput fizic (trupeste) de către Tatăl ceresc si o mama pământeană.

4. Sfânta Scriptură învată că Sfântul Duh este Dumnezeu si că este omniprezent (1 Regi 8:27; Psalm 139:7-10; Ieremia 23:34; Fapte 5:3,4). În contrast, mormonii învată că Sfântul Duh este un duh sub forma unui om si că doar influenta lui este prezenta pretutindeni.

5. Sfânta Scriptură învată că Tatăl, Fiul si Sfântul Duh nu sunt Dumnezei diferiti, separati, ci doar persoane ale Sfintei Treimi. În Noul Testament, Fiul, Sfântul Duh si Tatăl sunt indentificati separati, ca Dumnezeu, si fiecare în parte este arătat lucrând ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Filip.2:10,11; Sfântul Duh: Fapte 5:3,4; 2Cor.3:17,18; 13:14). Totusi, Scriptura învată că acestia trei sunt un singur Dumnezeu. In contrast, mormonii învată că Tatăl, Fiul si Sfântul Duh sunt trei Dumnezei diferiti.

6. Sfânta Scriptură învată că omul a căzut în păcat si că aceasta cădere a fost un mare rău, prin care păcatul a pătruns în lume aducând condamnare si moarte tuturor oamenilor. Astfel, noi ne nastem având o natura păcătoasă si vom fi judecati pentru păcatele pe care le săvârsim (Ezechiel 18:1-20; Romani 5:12-21). In contrast, mormonii învată că păcatul lui Adam a fost un pas necesar în planul vietii si o mare binecuvântare pentru noi toti.

7. Sfânta Scriptură învată că Biserica a fost întemeiata odată pentru totdeauna de către Iisus Hristos si că niciodată nu a dispărut si nu va dispărea de pe pământ (Matei 16:18; Ioan 17:11; 1 Cor.3:11). În contrast, mormonii învată, asemenea tuturor neoprotestantilor, că la scurt timp de la moartea Apostolilor Biserica lui Hristos a căzut într-o apostazie generală, „cu exceptia acelora care au ajuns la cunostinta evangheliei restaurate” a sectei mormone.

Poligamia

Poligamia sau căsătoria multiplă a fost iniţiată şi practicată, mai întâi în ascuns, apoi pe faţă, de însuşi fondatorul sectei, Joseph Smith. După începuturile personale, acesta le-a dezvăluit apropiaţilor săi că Dumnezeu i-ar fi poruncit să-şi ia mai multe neveste pentru a se înmulţi şi a popula pământul. Treptat, practica a fost adoptată de tot mai mulţi mormoni, fiind considerată a fi o poruncă de la Dumnezeu.

Al doilea „profet” al sectei, după omorârea lui Smith de către o gloată revoltată de practicile poligamice ale mormonilor, a fost Brigham Young. De-a lungul vietii, acesta a avut 27 de neveste de la care a primit 56 de copii. Alungati din estul Statelor Unite din cauza practicilor lor, mormonii au fost condusi de Young într-o lungă pribegie până în zona Marelui Lac Sărat, unde au întemeiat orasul Salt Lake City si ulterior Statul Utah.

Spre sfârsitul secolului 19, primirea statului Utah în confederatia Statelor Unite ale Americii era blocată din cauza legislatiei locale, creată de mormoni, care permitea poligamia. În fata acestui blocaj diplomatic, Profetul a primit o revelatie de la Dumnezeu privind abandonarea acestei practici. Totusi, poligamia continuă să fie practicată astăzi de unele dintre grupările mai mici desprinse în secolul 19 din secta principală.

Aspecte organizatorice

La moartea lui Smith în 1844, omorât împreună cu fratele lui de către o gloată revoltată de intrigile economice si politice puse la cale de mormoni, fiul cel mare al lui Smith avea numai 11 ani si era prea tânăr pentru a prelua conducerea sectei. Atunci s-au ivit mai multi pretendenti la succesiune, iar unii dintre ei au format grupuri care ulterior s-au desprins din secta condusă, după Smith, de Brigham Young. Dintre cele aproximativ 20 de grupuri dizidente rezultate, cel mai mare grup este „Comunitatea lui Hristos” (numită initial „Biserica Reorganizată a Sfintilor din Ultimele Zile”), structură organizată oficial în 1860 când fiul cel mare al lui Smith, Joseph Smith III, major acum, a decis preluarea conducerii acestui grup. Această dizidentă a respins practicile poligamice si alte inovatii teologice ale sectei principale, si număra la sfârsitul anilor 1990 aproximativ 250.000 membri în întreaga lume.

De asemenea, interesantă este şi ramura numită Biserica Fundamentalistă a Sfinţilor din Ultimele Zile, care numără câteva zeci de mii de membri şi care continuă să practice poligamia asemenea „profetului” Smith. Aceştia consideră că renunţarea la poligamie s-a făcut în urma presiunilor politice, nicidecum în urma poruncii lui Dumnezeu. Membrii acestei ramuri mormone au frecvent probleme cu legea, fiind acuzaţi de relaţii sexuale cu minore (în urma „căsătoriilor” lor multiple).

Mormonii sunt obligati să doneze sectei zece la sută din veniturile lor lunare. Potrivit datelor oficiale, secta mormonilor este un gigant financiar, dispunând de proprietăti pe toate continentele si vehiculând sume uriase de bani în scopuri de profit si propagandistice.

Misionari mormoni

Toti tinerii mormoni în vârsta de 21 de ani, fete sau băieti, efectuează un stagiu de 2 ani de misionarism într-o tară stabilită de Profet. Ei sunt usor de recunoscut pe străzi după îmbrăcămintea identică (cămasa albă si pantaloni negri pentru băieti si cămasă si fustă lungă pentru fete, la care se adăugă un ecuson negru cu numele misionarului). Toti băietii devin prezbiteri la vârsta de 21 de ani. Multi dintre ei, plecati pentru stagiul de misionarism, nici nu au citit Biblia, Cartea lui Mormon fiind cea cu adevărat importantă pentru ei. În ciuda nenumăratelor modificări ale textului initial, conducătorii sectei consideră Cartea lui Mormon ca fiind mult mai valoroasă decât Biblia. Ezra Taft Benson, un Profet din trecut al sectei, afirma: „Alături de Duhul Domnului, Cartea lui Mormon este unicul mare instrument pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a converti lumea”. În acelasi articol este citat apostolul mormon Bruce McConkie: „Vor fi mai multi oameni mântuiti în împărătia lui Dumnezeu, de zeci de mii de ori mai multi datorită Cărtii lui Mormon decât datorită Bibliei” (The Ensign, pag. 7, noiembrie 1984).

Această sectă a pătruns si în România după lovitura de stat din 1989. Potrivit estimărilor proprii, secta are în România aproximativ 2.000 de aderenti. Misionarii refuză să vorbească cu cei neinitiati despre învătăturile lor, explicând că acestea necesită o pregătire prealabilă pentru întelegerea lor.

Bogdan Mateciuc

Un comentariu la “Vara, pe litoral, nu vin doar turistii, ci si Martorii lui Iehova si alte secte periculoase

  1. Matei 24:14: „aceasta veste buna a venirii Imparatiei ( Regatului ) lui Dumnezeu va fi predicata pe intreg pamantul si atunci va veni Armaghedonul sau sfarsitul lumii rele”. Martorii lui Iehova implinesc aceasta profetie. Nimeni nu predica Imparatia lui Dumnezeu in afara de martorii lui Iehova ( Isaia 43:10; Faptele Apostolilor 1:8; Daniel 2:44; Apocalipsa 16 ).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s